Monthly Archives: July 2010

6 a.m.

Standard

Scriu atat de devreme pentru ca ma simt inca adormita, prin urmare nu sunt responsabila de ofuscarile subconstientului meu si pentru ca m-am trezit intr-o fanfara extraordinara de zgomote ce trec victorios prin termopane.

Ce se aude? Pai, doar cateva masini de tuns iarba si un fierastrau electric; toate acestea sunt manevrate de oamenii primariei ce trebuie intr-adevar respectati pentru matinalitatea lor impertinenta. Pe fundalul de scrasneli, scartaituri si strigate disperate ale firelor de iarba duduie o manea din masina primariei. Iar cand sunetele se opresc, astept cuminte ca vecina de la doi sa iasa in fata blocului sa-si bata covoarele. Si daca asta nu se intampla, sigur nea Mihai de la parter doreste sa troncaneasca tacticos sub capota daciei, care oricum rasufla greu si cu ecou in tot cartierul cand are cheile intoarse in contact.

Oricum, optimismul ma copleseste doar cand ma gandesc ca tot acest haos se va termina in jurul orei 9. Dar tot ramane de discutat aceasta matinalitate de care da dovada romanul, o matinalitate abjecta si nesimtita ce isi face aparitia doar in vacanta de vara, cand vreau si eu sa visez pana pe la 10. Ce popor harnic!

De ce bem?

Standard

E inimaginabil de distractiv sa inchei anul de facultate cu o bauta dominata de rauri de bere. Asta fac majoritatea adolescentilor, si da, noi suntem adolescenti. Insa, asta nu conteaza acum. Conteaza doar demitizarea prin care grupul de prieteni trece in momentul in care licoarea magica isi face efectul. Fie ca este vorba de certurile aprinse, de reprizele sacadate ale unui spectacol stomacal sau de simpla mahmureala de cacat cu care te trezesti dimineata.

Si noi de ce bem? Nimeni nu contesta aceste episoade de scurta amnezie prin care poti trece. Nimeni nu ne-a spus noua care este limita. Nimeni nu ne-a luat la intrebari decat daca era vorba de buletin. Si uite asa ne-am lansat intr-un concert abominabil al derutei. Cel mai frumos lucru pe care poti sa il simti e atotputernicia sufletului tau. Crezi ca esti in stare de orice. Si e adevarat, partial. Si ca sa nu mai intind preludiul stupid al mesajului, pot spune ca tampeniile pe care le poti intreprinde dupa ce iti alcoolizezi celulele sunt egale cu nepasarea si nesimtirea de care toti dam dovada macar o data in viata.

Scenariul e simplu, iar grandoarea momentului e scoasa parca dintr-o comedie neagra. Incepem cu 3 roti de bere si terminam cu pisatul in halba de bere, boratul in forma unei autostrazi prin localul plin, sexualitatea si nuditate exagerata prin parcuri, tristeti, lacrimi, idei absconse, deruta frenetica a privirii, clatinatul specific al corpului si lista poate sa continue pana la epuizarea curiozitatii, insa ma opresc aici. De ce? Pentru ca oricare ar fi nebuniile pe care le facem noi, generatia ’89, ele sunt caracteristice si ne definesc. Gradul de retardism atin ge cote maxime. Noi simtim si traim, insa directia pe care o luam uneori e un sport extrem pe care multi il privesc cu dezgust, insa adevaratul dezgust ar trebui cautat undeva mai adanc, in frustrarile noastre, in furia pe care o depozitam zilnic si in privirile noastre ce ascund prea multe esecuri.

Suntem o generatie ce experimenteaza si care este experimentata la randul ei. Suntem bolnavi, nebuni, critici si cu nervozitate ne place sa traim asa cum stim noi mai bine.

Nebunia creierului.

Standard

Lunaticul sta pe iarba.
Adu-ti aminte jocurile si buchetele de margarete si de zambete sub soare;
Sa prinzi carabusi pe alee.

Lunaticul este in hol.
Lunaticii sunt in holul meu.
Holul e umed si fetele lor sunt imbratisate pe podea.
Ziarul e umed
Si in fiecare zi baiatul cu ziare aduce mai multe

Citesc.
Si daca ziarul nu-mi spune cand se rupe viata..
Si daca nu-mi spune cat mai am de zambit..
Si daca nu mai sunt oameni pe campul cu margarete..
Si daca capul tau explodeaza cu intunecate plesniri..

S-ar mai vedea si secretul lumii?

Lunaticul este in capul meu.
Fa o incizie si cauta-l
aranjeaza rana caci cred ca sunt inca sanatoasa.

Inchide usa.
Arunca cheia.

Este cineva in capul meu?
Dar nu sunt eu?!

Si daca norii izbucnesc; tunet in urechea ta
Strigi?
Oricum nu te aude nimeni.
Mutule.

Vrei sa te faci lunatic?