Monthly Archives: July 2012

Rămânem anonimi?

Standard

Buna seara, mă numesc Oana şi sunt dependentă de foarte multe chestii pe care minţile limitate nu le-nţeleg, mă-nţelegi? Am venit în această seară aici, pentru că e sâmbătă şi eu stau în casă. Nu e o opţiune personală, ci o obişnuinţă ce mă face să-mi scriu pe frunte “eşti o epavă bătrână”. Nu e adevărat! Ştiu că nu sunt nici epavă, nici bătrână.. S-au asigurat anumite persoane să-mi hrănească orgoliul zilele astea, dar îmi place să fac pe victima. Deci, sunt actriţă mimând o epavă. Sincer, n-am ce să scriu şi dacă cineva vrea să mai citească blogul ăsta, îl/o invit să mă scoată în oraş pentru a-mi oferi subiect de bârfă. Nu e o afirmaţie, ci o ameninţare! Atât pentru azi. Aştept să mă scoată cineva din bârlog. Vă mulţumesc.

Mai poţi?

Standard

Nu ştiu dacă ştii, dar ştiu. Ştii tu.. nu-s proastă. Ştiu.

Ştiu dar tac, ştiu că ai să citeşti, ştiu că nu fac referire directă la tine, dar ştiu că ai să te simţi şi poate ai să ştii şi tu că eu ştiu. Ştiu tot.

Păi ce credeai? Minciunile nu ţin o veşnicie. N-ai cum, pe bune. Nu ai cum să ascunzi ceva de mine. Şi ştii de ce? Pentru că nu ştii să minţi. Eu ştiu.

Chiar dacă reuşeşti s-o faci fără să clipeşti şi cu zâmbetul ăla intimidant, să ştii că nu ai cum s-o ţii aşa. Se vede de la o poştă că te ascunzi. Nasol e că nu ştii cum să te ascunzi. Trecutul mereu te muşcă. Ştiu.

Am vrut doar sinceritate, mi-ai dat din părţi. Ştiu că şi eu acţionez greşit. De cam multicel timp îţi ofer spaţiul necesar pentru scenariul ăsta tâmpit. Şi sunt absolut sigură că ai impresia că-ţi iese şmecheria.

Aiurea. N-am cum să te confrunt pentru că am alunecat prea adânc şi mi-e imposibil. Sunt încăpăţânată rău şi nu vreau s-o dezvălui ca-n filmele proaste cu detectivi. Vreau ca tu s-o recunoşti. Gândeşte-te bine că eu ştiu.

Ştiu şi am acceptat situaţia, chit că îmi mânjesc cu cel mai jegos noroi orgoliul. Am acceptat-o pentru tine, pentru a nu ştiu câta oara. Nu ştiu cât am să mai suport, nu ştiu cât mai pot s-o ţin aşa, pe bune. Tu mai poţi, dl. Minciună?

Asta e de la mine.

Standard

Asta e aşa, un fel de reînoire a blogului. Vreau să văd doar dacă se poate. Am zis că nu mai scriu, am zis că am lumea la picioare. Am zis că n-are rost să încerc întreţinerea unui blog bazat pe negativisme obscure şi rahaturi de genul ăsta. Asta e pentru tine, necunoscut cu putere de afirmare.

Ai vrut sentiment crud, îţi dau eu fix ce vrea inimioara ta malefică, nu e problemă. Am avut nevoie doar de un conglomerat periculos de stupefiante legale (spun asta pentru ca un drog ilegal e dincolo de discuţiile în care vreau să intru azi) pentru a închega scrisu’ actual. E de admirat că prin ochii ce privesc pieziş în ceaţă, totul îmi pare clar. Tastez mai greu, dar promit să scriu corect orto fucking epic şi orto fucking grafic. Gramatica e prietena mea bună de beţie.

Ce să zic? Ce simt? Cum mă simt? Bine, mă simt bine, sunt o epavă emoţională, o bombă fără ceas, dar gata să explodeze din clipă în clipă. De ce? Pentru că înghit prea multe rahaturi, iar în momentul în care vreau să spun ceva, îmi ies doar prostii pe gură. Azi mi-au atras atenţia două persoane că sunt foarte răutăcioasă, că nu am sentimente. Nu mă cunosc aşa de bine, ce-i drept, dar de fiecare dată când mi se atrage atenţia cu ceva anume, tind să îmi examinez traiectoria în lung, lat şi ambele direcţii. Sunt o nemernică fără sentimente care îşi ascunde orice tip de emoţie în spatele unor zâmbete false. Fericit?

E ciudat că nu regret nimic. Din nou, poate te întrebi de ce.. Poate pentru că trăiesc după nişte principii simpliste de genul: “o lacrimă pentru tine, înseamnă moartea definitivă a relaţiei dintre noi”, familia face excepţie, deşi încep să am îndoieli. Ce? Am zis că sunt o epavă. Chiar şi propria mama mă face să plâng. Îmi arăţi un deget şi plâng. Mă uit la un film şi plâng. Et caetera.

Uite cam asta e. Şi când mă gândeam că aveam sentimentu’ de “blocaj emoţional al scriitorului” când am deschis google crome.. Ei bine,. a venit totul de la sine şi, for the record, m-am abţinut eroic să nu rănesc pe nimeni implicat în devorarea sufletului meu şi m-am abţinut din dezvăluirea prea multor indicii, nu de alta, dar sunt atât de mulţi trişti care citesc blogul ăsta şi care-mi trimit comentarii pline de obscenităţi, încât am impresia că nivelul frustrării lor a ajuns la cote maxime.

Cam atât am avut de spus. N-accept comentarii cu privire la scrisul meu, chiar m-am străduit  sa nu fac greşeli şi e ceva nou pentru mine.

Citeşte şi simte-te!

Standard

SUCKS * NU E NIMIC SPECIAL * INCEPATORI * VRETI ATENTIE, VRETI SA IESITI IN EVIDENTA * NU VETI REVOLUTIONA MUZICA ELECTRONICA AS WE KNOW IT * INVOCATI CULTURA UNDE NU ESTE CAZUL * CONCEPT INVECHIT, OVERUSED, MUZICA MEDIOCRA * MERITATI DOAR DOUA STELE * UN JOC DISLOCAT DIN PELVIS CAND STAU PE SCAUN * E CA SI CUM AS RECONSTRUI CAPELA SIXTINA IN BUCURESTI NUMAI CA MAI MICA SI MAI TRISTA * ESTE CE-I DREPT CAM UNFRIENDLY * MUZICA DIN CUR * E MUZICA STOCK * MUZICA CA SA VA PLACA GAGICILE * EU ASTA AM INTELES. E CORECT? * E CA SI CUM AS INCURAJA PE CINEVA SA FURE * UN MARE RAHAT * NU TOT CE FACETI VOI E AUR, MULT E TINICHEA SI PUTIN ARGINT POATE * IEFTINACHE * CACATURI DASTEA IEFTINE GEN CLASICISM, CULTURA SI BASINI IEFTINE * DUCETI OILE IN GURA LUPULUI * TERMINATI, MARI CARACTERE DE ALTFEL, PROMOVEAZA COOLTURA SCRIINDU-SI NUMELE PE TOATE GUNOAIELE PE CARE LE FAC INTRE DOUA LABE FOLOSIND PHOTOSHOP RESPECTIV ABLETON LIVE * MUZICA IEFTINA DE ATRAS TARFE PASTILATE CARE SE CRED DEVORATOARE DE MUZICA DAR DE FAPT SUNT DEVORATOARE DE PULA DE HIPSTER * DACA TE INCURCI CU PROSTII NU MAI SCAPI DE EI * MISCAREA IN SINE ESTE INTR-UN MOD PERVERS FOARTE MATURA, GANDITA, CAPITALISTA AND ALL THAT * DOAR DE N-AR FI ATAT DE ROMANEASCA SI TRANSPARENTA * VOI NU STITI CAND SA INCHIDETI GURA * MIZERII SI DISCOGRAFII COMPLETE SI CUVINTE POMPOASE * ACADEMIC * SA APARA BRUSC VREUN MOZART SI SA-I DEA PE TOTI PE SPATE * E MUZICA PROASTA SI O ARDETI TIMIZI * O LABA TRISTA * ASTA E LOIALITATE INVESTITA PROST * PATRIOTISM IEFTIN * PREZENTAREA CACATULUI IN AMBALAJ DE CIOCOLATA NU ESTE BENEFICA PENTRU NICIUNA DINTRE PARTI * SI ASTA E MUZICA BAI COAE? * MARI ACADEMICIENI * NISTE RATATI CARE ASCULTA MUZICA PENTRU CA ESTE LA MODA, CARE MERG LA GIG SA-SI ARATE NOUL PORTOFEL CARHART SI SA POVESTEASCA CUM S-AU MAI DISTRAT PRIN VIENA SI CUM MERGE SCENA ACOLO * E PERVERS * SI CIRCUL E O ARTA * SE COMPLACE IN MEDIOCRITATE * CAT AI MULT PARTY, CAT MAI MULTA VERVA, CAT MAI MULTE BLOGURI, CAT MAI MULTA ATENTIE, PENTRU CE? CE PANA MEA E CU PLAFONAREA ASTA? * ATI FACUT TOTI SCOLI LA PARIS? NU ADUCETI NIMIC NOU, NU FACETI PROGRES, NU SCHIMBATI NIMIC, CI PATATI CHILOTUL ASTA MUZICAL IN CARE NE-AM NIMERIT TOTI DIN VINA NOASTRA, NORMAL * DE CE CACAT SIMTITI VOI CA TREBUIE SA EXPLICATI MEREU CE FACETI? * NU POTI SA LE VINZI O BOMBOANA EXPIRATA * INTR-UN AMBALAJ KITCHOS * MUZICA CU SENTIMENT. ASA SE CHEAMA DE CAND LUMEA. NU MUZICA CU PACANELE SI COX. O SUGETI * E ACELASI FILM PROST CU “MUZICA COMPLEXA SAU AVANSATA SAU EXPERIMENTALA” SI CU SUNETE “NOI” * SUNTETI TREI FANI INFOCATI CARE NU STIU PE UNDE SA-SI GASEASCA IDOLUL MAI REPEDE PENTRU A-L PUTEA SUGE CU PATOS * VAND CHILOTI FACUTI IN SUBSOL SI PUN PE EI ETICHETA DE GUCCI SI SE ASTEAPTA SA NU ZICA NIMENI NIMIC *  ZBU-CI ZBU-CI CA LA HOUSE? * ROMANUL SE PRICEPE FOARTE BINE LA FOTBAL SI LA MUZICA! * “TURISM ARTISTIC” * PACIFICATIUNI LABISTE SI SLOBOZITE PE MELANJURI SPERMUINDE DE STARBUCKS GEN * SUNT DOAR VARIATE FORMULE DE CACA-MACA-EU-STIU-MAI-BINE-ASTA-E-IDEEA-MEA-SI-E-CEA-MAI-TARE-HAHA *

Prea dur?

Asta se întâmplă când răsfoiesc o revistă veche gen Tataia. Are şi copyright probabil, dar n-am de gând să-mi asimilez asemenea “idei” decât în limita înţelegerii lor. E într-un fel penibil că recurg la tot felul de copy-paste, da’ pasajul ăsta mi s-a părut chiar funny şi nu-l consider al meu. Iar în atenţia tuturor scriitorilor de blog-uri: să-mi bag picioarele în toate postările voastre furate de pe tot felul de site-uri pentru femei traumatizate de telenovele sau pentru masculi feminizaţi, care, by the way, nu sunteţi un nou trend în ale relaţiilor, ci doar nişte fricoşi care bociţi mai des decât femeia, măcar o dată-n viaţa aţi încercat pe furiş să vă daţi cu rujul mamei şi-aţi ajuns la concluzia că “feminitatea e ok şi că gagicile se dau în vânt după aşa ceva”. Ei bine, sunteţi nişte progenituri ciudate care merită eutanasiate pentru comportamentul vostru demn de milă. Revenind la c-p, vă rog, opriţi-vă! Am citit prea multe rahaturi şi cred că am ajuns la un record de “blogroll not to be read again”. Sunteţi prea multe piţipoance cu blog, pe bune. Nu mă interesează orice rahat de idee penibilă şi lacrimogenă. Până la urmă, asta era ideea blogului personal, să scrii TU ceva interesant, nu să scrii ce au scris alţi o sută de trişti înaintea ta. Voi şi paraliticul ăla de Ponta.. o adunătură de rataţi fără scrupule. Amin.

Awkward

Standard

Well, this is awkward.. not the word itself, but the situation in which I always get.

Mi-am oferit mie plăcerea de a fi fericită într-un vortex de idei bune care persistau la un moment dat. Dar, roata se învârte, as usual. În decurs de câteva zile am reuşit imposibilul: demisie, sălbăticie, schimbare de strategie, schimbare de look, schimbare pur şi simplu, idei noi şi mai întunecate ca niciodată. So, I lied, am subiecte de blog, voi continua să scriu.

Am găsit un serial nou, puţin cam copilăros pentru ceea ce-mi place mie, dar what the heck, mi-am petrecut weekend-ul uitându-mă la Jackass şi Viva la Bam, deci îmi permit. Se numeşte “Awkward” şi oricât de awkward ar fi situaţia, puştoaica aia de liceu defineşte nişte probleme universal valabile ale universului meu.

M-am făcut prea fericită în situaţiile actuale şi m-am complăcut prea mult în etichetările pe care le-am primit. De ce să mint?

Prietenii ăştia. Mi-am găsit un prieten minţind ca un ignorant anost, ca pe urmă să mă privească nonşalant în ochi fără a vrea să-mi “astâmpere” supărarea. Uite, cam asta e. Nu-mi plac oamenii falşi care nu dau doi bani pe persoanele care chiar ar putea să reprezinte ceva. Adică, eu credeam că fac un lucru bun pentru omul respectiv, că îi sunt alături, însă a preferat să mă lase cu ochii în soare. E cel mai frustrat lucru să ţi se ceară ajutorul şi pe urmă să fii lăsat aşa, ca un fraier. Nu de alta, dar se pliază perfect pe povestea aia cu Ionel şi lupul. Data viitoare când îmi va cere ajutorul, voi fi undeva acolo, în depărtare, privind sarcastic.

Interior deteriorat sau e un upgrade? Mi-am depăşit fără să vreau situaţia în care aş fi vrut să rămân. E un fel de superioritate spirituală ce depăşeşte carnalitatea. Am încercat să-mi ignor impulsurile, dar la naiba, I just need more and more. Devin dependentă de atenţia respectivă şi de beneficiile alea ciudate. E ca un drog.

Demisie. Sounds like a plan, doar că îmi lipseşte cu desăvârşire iniţiativa de a o lua din nou de la capăt şi suportul ăla de care am nevoie. Par eu aşa fenomenală şi dură, dar sunt şi eu om şi m-am săturat să caut consolare în oamenii pe care îi consider apropiaţi, deşi sunt prea departe.

Sălbăticie. Asta e pentru că toţi apropiaţii mei ştiu cum reacţionez la alcool, dar, încă o dată, am dus totul la un alt nivel, ajungând până la performanţa de a număra ochii care mă privesc şi de a număra fraierii pe care reuşesc să-i prostesc într-o noapte. This is just not me. I’ve got to save me from myself.

Schimbare. Sunt, evident, ca de fiecare dată când un câcat se întâmplă, să trec printr-o schimbare majoră. Perspectivele sunt infinite, trebuie doar să am curaj să le fac. Va fi o supriză, deja am început.

Cam atât pentru astăzi. Se poate observa cum încep să tratez blog-ul ăsta ca pe un jurnal, but you can not imagine the immensity of the fuck I do not give.

copy/paste

Standard

M-am hotarat, nu mai scriu.. cel putin pentru o vreme.. dupa cum se vede mi-e lene sa activez diacriticele, putin imi pasa, ma doare-n cot. Mi-am pierdut flerul, o duc prea bine, n-am frustrari.

Pentru cei ce stiu ce e ala un acrostih, here you go:

Oare cum putem colora fericirea?

Avem sentimentul necesar sa facem asta, sa cronomentram iubirea?

Nu stiu cum, n-am idee, tot ce stiu e ca-mi doresc

Am puterea necesara sa incerc, sa simt ca traiesc

Inima-mi bate, usor, usor, dar doar atat poate

Ratiunea ma impinge sa fac asta, sa scriu pe foaie

Iluzii-mi fac, de un gand aparte

Nimeni nu ma impiedica, nimeni nu ma tine departe

Atat timp cat un nume imi da palpitatii

Rama unei fericiri unice, imi da viata imaginatiei

Undeva departe, cineva exista, dar nu-i pot vedea chipul

Sa o pot vedea zambind, mergand, macar asa, sa-i imaginez trupul

Un nume, undeva, imi ocupa tot timpul.

PS: nu e scris de mine, nu-s eu asa romantica, dar s-ar putea sa ajung cu ajutorul unui mic extraterestru ciudat care a fost omida intr-o alta viata.