Category Archives: Shits

La mare

Standard

Poezie de clasa a II-a cu mai multe rime decat orice alta borala de cuvinte fara sens la moda in zilele noastre.

(ma refer la rima alba)

Enjoy!

 

Si cand vine vara, pe-nserat,

Te bagi in mare la racoare

Spre tine vine un cacat

Cu-n miros ce doare.

 

Te agiti, dai din maini,

Vrei sa fugaresti cacatul

Te zbati, ramai fara bikini

Da’ oricum vei da de altul.

 

Teroarea e apasatoare

Valurile se apropie

Vrei sa iesi din apa cu ardoare.

Asta-i o colonoscopie!

 

La naiba cu acest tampit

Care se caca-n ape

Lua-l-ar dracu de imputit

Sper la anu’ sa crape.

 

Si uite asa, an de an

Te duci la mare inc-o data

Si crezi ca vei avea bulan

Sa fie marea necacata.

 

 

Despre stres si nu numai

Standard

Scoate-ti capul din partea dorsala a corpului, acolo unde nu bate vantu’ si realizeaza ca te calca pe cap tot ce inseamna creatura bipeda cu limbaj articulat, deget opozabil si doi ochi pe care vrei sa-i scuipi.

Scoate-ti ochelarii aia de cal si priveste-n jurul tau sa-ti dai seama cum tragi ca prostu’ pentru binele altuia.

Scoate-ti esarfa aia de pe ochi. Nu este nicio piniata in apropiere. E doar umbra pe care altii au lasat-o peste tine.

Scoate-ti dulcegariile altora din cap si da-ti seama ca esti pe propriul tau teren si mingea e la tine.

Scoate-ti mainile din buzunar si fute-i una dupa ceafa celui care merita.

De ce toate astea? – pentru ca e prea tarziu sa te retragi si e prea tarziu sa spui ca nu mai vrei. Esti prea slab si te calca lumea in picioare. Daca nu te calca in picioare, oricum senzatia e aceeasi. Esti pe punctul de a ceda, nu? Esti pe punctul de a exploda in fata celor care fac pe prostii si intra in defensiva pentru ca nu-i lasi sa stea cu degetu’ in buric, profitand de munca ta, nu?

Cedeaza. E mai bine decat sa acumulezi tot stresul ala coplesitor. Cere ce ti se cuvine. Dati Cezarului ce-i a Cezarului, in alte cuvinte.

Foloseste tu zambetul ala sardonic. Fii tu verosimil. Apostrofeaza tu cand e nevoie.

Ridica barbia. Bea o bere. Zambeste si mergi inainte.

Stresul asta zilnic degeaba se oboseste cu tine.

Esti invincibil.

 

Orange

Standard

Sunt la munca, vine Pastele. Suntem o mana de oameni care lucreaza ca fraierii fix in perioada asta. Doamne fereste ca managementul sa aiba liber. Lasa ca lucram. Oricum e plictiseala mare. Mi-a venit o idee. O idee in engleza, ca si asa n-avem voie sa vorbim alta limba p-aici. Fara prea multe adaosuri si fara a studia fenomenul  (pentru ca sigur se va gasi un destept sa comenteze cu copy/paste de pe wikipedia toata istoria cuvantelor portocaliu, portocala). These are just some thoughts on acid.

Which came first – the orange or the orange? Let me make this clear to you. Was it the orange – colour or the orange – fruit?

Was the orange called after the colour, or the color after the orange?

If the fruit was first, I imagine a gang of Spanish explorers finding some strange round fruit. After poking them with a knife, tasting them with fear and looking at them amazed, the main explorer said “I will call this fruit ORANGE, because it has a orangy flavour or something”. That’s funny as hell for me. Especially now, when I’m bored as fuck.

Second opinion – if the colour came first, I don’t know what the hell was in the mind of the person who invented this name, it’s stupid. And of course, Spanish explorer finds the fruit, looks at it, thinks the fruit is orange and says “I will call this fruit ORANGE, because it’s orange and I don’t have any imagination”. Pam Pam.

 

The End. Scriu mai incolo, daca am chef.