Asta e aşa ca o primă postare din ce ne aduce anul doomiitreişpe. Mi-am propus să fiu mai bună, mai înţelegătoare cu capetele de nucă din jurul meu, dar n-am nicio şansă de reabilitare. Prin urmare, am făcut o antirezoluţie. Am făcut un pas înapoi, v-am privit şi mi-am dat seama că toate miştourile mele n-ajung, mai trebuie lucrat la ele încă un an. Şi cum facebook-ul este prietenul meu bun, fără de care sarcasmul meu ar muri de singurătate, m-am hotărât să-mi concentrez forţele malefice încă o data spre acest focar în care mişună crema cremei, prostia omenească şi toată speţa aia de rataţi care încearcă să-şi depăşească condiţia prin intermediul unor poze amărâte. Cam aşa am început să gândescîn 2013:
¤ Voi continua să fac mişto de piţipoancele alea penibile care şi-au făcut poze pe tocuri la casa bătrânească a bunicii în zăpadă, de răpănoasele care au pus piciorul în capitală, dar au uitat să înveţe bunele maniere şi nu în ultimul rând, de prostovanele alea care-şi pun pe facebook poze semidezbrăcate, în lenjerie, cu curu’ arcuit spre sobă, tolănite pe canapelele ţigăneşti sau pe răpirea din serai, poze modificate în paint cu mesaje lacrimogene “la multi ani”.
¤ Voi continua să batjocoresc ratatele forever alone care şi-au pus “commited” cu 5 ore înainte de miezul nopţii. Aici voi încadra şi indivizii care vor neapărat să arate lumii (sau mie) că mai sunt şi alte pizde pe terra. De parcă n-ar fi atât de evident. Apelativele folosite sunt: femeia, gagica, nevastă-mea, noua fată, brelocul cu ţâţe, păpuşa pentru revelion etc. Asta aşa de la mine, credeţi-mă că nu-mi pasă absolut de loc viaţa voastră personală. O am pe a mea şi-mi ocupă tot timpul. Din partea mea aţi putea să vă lingeţi cu sticla de alcool medicinal sau să vă desenaţi două buze roşii pe mâna dreaptă ca să aveţi pe cine săruta la miezul nopţii, oricum dreapta e singura voastră prietenă. Şi nu, nu e vorba de răutatea mea, ci de caracterul vostru de câcat. Dacă “nevasta” are măcar un graunte de neuron undeva în pivniţa aia de creier, sigur va ajunge la aceeaşi concluzie ca şi mine. Veţi rămâne singuri şi neconsolaţi, singuri şi cu o singură acţiune de făcut: autosatisfacţie cu dreapta şi propriile voastre lacrimi pe post de lubrifiant.
¤ Voi râde în sinea mea de marea de oiţe care vor să demonstreze tuturor necunscuţilor câte poze fermecătoare au făcut ei la răsărit în ziua de 1 ianuarie, la dracu în praznic, la o cabană în vârf de munte. Ghici ce, nu ne pasă. Cel puţin pe mine nu mă încălzeşte cu nimic faptul că am facebook-ul împânzit cu 300 de poze focalizate prost, strâmbe, poze de grup d-alea clasice din care lipseşte maimuţa sau tanti educatoare sau poze de tip “uite fraiere ce grătar am avut io şi ce beuturi scumpe mi-am permis”. Amândoi ştim că prima săptămână o vei petrece pe regim de pate şi pâine luată cu împrumut, pentru că toată agoniseala ta de un an s-a dus pe distracţia de crăciun şi revelion.
¤ Voi rămâne complet împotriva revelionului în localuri, ca pe vremea comuniştilor. Nu-nţeleg de ce aş da 3 milioane ca să fac revelionul înconjurată de snobi necunoscuţi, când de 3 milioane pot să mă îmbăt 3 zile la rând la mine acasă, în siguranţă. Şi nu mai zic nimic de revelioanele alea în care mai vezi câte o paraşută, îmbrăcată de gală, coafură făcută la salon frumos, cu sărmăluţe în cap şi trandafiraşi din plastic, unghii noi, instalate în ziua cu pricina, machiaj profesional şi atitudine de parcă revelionul e singura zi din viaţa ei umilă când o lasă părinţii să iasă din grotă. Şi evident, voi scrie o întreagă poveste despre revelionul făcut în localul preferat care la origine e o crâşmă infectă sau bombe precum kultur, dar nu azi. Aveţi răbdare..
Ca o ultimă vorbă înţeleaptă: Voi rămâne loială revelionului făcut în rochie, fără lenjerie, sticla de uischi într- mână, ţigara în altă, muzică bună, ceva special, necontând împrejurimile, ci anturajul. Plus, aşa de la mine, m-am hotărât ca anul ăsta să mă las de fumat. Nu de alta, dar vreau să trec pe heroină.
zmeura nervoasă 