7 ore

7 ore pot însemna chiar şi o viaţă de om, 7 ore stai la muncă, 7 ore dormi, 7 ore poţi să faci sex cu riscul de a te spitaliza după, 7 ore poate dura travaliul, 7 ore pot să mă scobesc în buric şi să număr avioanele care-mi trec prin faţa geamului. Nu, nu. 7 ore am mers pe tren. Nu e nimic ieşit din comun până acum, însă mi-am propus să scriu despre acest eveniment pentru a vă pierde timpul iremediabil.

M-am uitat la 3 filme. Da, asta am făcut. Bad Santa, The Great Ghost Rescue şi The Number 23. Filme bune, nu glumă.

Primul: Bad Santa. Film luat dintr-un pachet mega super extra imens, de 94 de giga (filelist rulz), luat la mişto, vazut acum o mie de ani când intram la pubertate şi mai gustam din glumiţele de prost gust şi mirajul Craciunului etc. Problema e că am uitat complet ce se petrece în film şi finalul, câcat plângăcios pentru melancolicii care-şi strâng ursuleţul de pluş la piept în noaptea de Craciun, m-a lăsat cu un dezgust total pentru orele pierdute cu gâtul strâmb prin mirificul tren inter regio (cfr sucks).

Al doilea: The Great Ghost Rescue. Film luat mai mult pentru nume, apărut anul ăsta, descris greşit ca fiind “thriller”. Bag piciorul pentru că iar am dat de o comedie ieftină, ciudată şi cu un fir narativ stupid, fantome, glumiţe şi aberaţii. Final prost şi inutil. Ceea ce m-a marcat e că în tot filmul, în tot amalgamul ăla de fantome idioate, mereu apare un astronaut, cu caşchetă d-aia pe cap.. mereu e în fundal.. iar la un moment dat, îşi dă caşcheta jos şi face breakdance. WTF? Anyway, merită văzut doar dacă mergi pe tren 7 ore.

Al treilea: The Number 23. Văzut mai demult, văzut iar. Plăcut, deşi Jim Carrey în roluri serioase mi se pare trist. Oricum, am rămas traumatizată puţin pentru că viaţa mea se rezumă la numărul 13 (vorbesc foarte serios, dar n-am răbdare să vă înşir calculele mele aici). Plus, în viaţa mea chiar a intrat de curând un individ născut pe 3 februarie, ceea ce e foarte ciudat, creepy şi mă face să mă gândesc la toate tâmpeniile cu 23 sau 32. Damn, am treabă până la sfârşitul anului.

Cam atât. Se vede că n-am chef. Se vede că am trecut prin multe weekend-ul ăsta. Se vede că am scris doar pentru a fi scris. Cel mai bine se vede că nu-mi pasă.