Tag Archives: Bucureşti

Homo Deprimatus Lenevisimus

Standard

Astazi m-am gandit sa scriu. Nu pentru ca as avea ceva demn de un Pulizer, ci pentru ca as vrea sa va prezint unul din specimenele umane cu care m-am confruntat de curand. Voi prezenta specia folosindu-ma de 10 puncte esentiale:

1. Nume: Lepra umana

2. Denumire stiintifica: Homo Deprimatus Lenevisimus.

3. Durata de viata: pana raman “prietenii” si parintii fara bani; poate duce o existenta la limita umanului, bazanandu-se pe ziua de maine (Perimetrul existential se limiteaza la 24 de ore).

4. Studii: Miracolele si profesorii prost pregatiti ajuta aceasta specie in dobandirea studiilor superioare. Desi sunt considerate studii superioare, acestea se intreprind contra cost la facultati private, iar preferintele acestei specii sunt studiile nefolosibile in viata cotidiana: filosofie, arta, psihologie, studii umane, litere (romana-engleza) etc (imi cer scuze in numele tuturor studentiilor cu adevarat interesati de aceste domenii; stiu sigur ca ati avut un astfel de coleg).

5. Perioada de imperechere: masculul lepra se va imperechea doar daca va gasi un partener mai prost ca el.

6. Hrana: pate, tigari imprumutate si bautura scumpa in club, cumparata la vrajeala. Homo Deprimatus Lenevisimus va manca junk food doar in ziua de salariu (daca are unul..)

7. Greutate: cat pot suporta “prietenii” si partintii, oscileaza in functie de banii imprumutati.

8. Habitatul natural: specimentul se poate gasi in nenumarate zone urbane: In mall, desi nu cumpara nimic; In parc, uitandu-se la cer si facand poze pentru instagram; Pe trotuar facand selfie-uri, In club, band pe banii altora si lafaindu-se in toate directiile; Pe plaja, facand selfie-uri; Pe bulevard, facand selfie-uri; Pe banci la marginea drumului, facand selfie-uri;

9. Prinderea si imblanzirea: femela sau masculul lepra pot fi prinsi doar daca sunt ademeniti cu un job de vis – bani multi si putina munca. Chiar si asa, dupa ce este prins si pus sa semneze contractul, posibilitatea imblanzirii este mica. Masculul lepra nu va face nimic. Cele 8 ore petrecute la munca se vor imparti in pauze de tigara, cafele, butonat telefonul si belit ochii pe facebook dupa parteneri fezabili. Femela lepra se va preface ca munceste, fiind mereu preocupata cu tutoriale pentru unghii si make up. Cumparatul de haine de firma ciordite reprezinta de asemenea un impedient in imblanzirea speciei.

10. Comportament general:
Femela imi este oarecum necunoscuta in ceea ce priveste comportamentul deoarece datele adunate sunt venite din popor.
In schimb, am avut ocazia vietii de a cunoaste un mascul lepra. Masculul lepra nu are niciun interes in ceea ce priveste viitorul indepartat. El traieste emotiv de pe o zi pe alta. Nu-l intereseaza jobul, insa atunci cand reuseste sa prinda ceva proceduri, se metamorfozeaza intr-un mini sef care are impresia ca trebuie ascultat. El isi creaza propriul habitat la birou, mancand acolo, injurand acolo, plangandu-se de “munca lui enorma”. Colegii de munca il tachineaza spunandu-i ca este “secretara”. Daca gaseste un job mai bine platit, masculul isi paraseste habitatul nou creat si pleaca fara frica spre taramuri necunoscute. Gasindu-se pe o pozitie buna, intr-o companie cu renume, masculul va gasi intotdeauna o metoda sa-si distruga imaginea in societate, riscand concedierea. In cazul unei concedieri, el va cauta ajutor insa nu-l va accepta. Mascului lepra este de o imbecilitate ireprosabila, atingand cote maxime pe orgoliometru. Gasindu-se in postura de a alege o viata umila in care munceste si o viata boema de “artist” care freaca duda, el intoteauna o va alege pe a doua.

Masculul confunda site-urile de socializare cu jurnalul lui roz de sub pat, astfel postarile lui au adesea tenta dramatica de persoana depresiva care sta cu burta in sus si asteapta sa-i cada norocul in brate. Este usor comparabil cu prostii care stau in interiorul unei cladiri in flacari, dand vina pe pompieri ca nu ajung mai repede, in loc sa iasa dracu’ de acolo.

Desi viata lui mediocra a luat o curba periculoasa spre mai rau, el va posta din cand in cand citate motivationale si imagini cu peisaje inspirationale, crezand ca viata lui devine mai cool cu fiecare click.

Desi toti cei care au avut “prilejul” de a cunoaste unul din aceste specineme se cracaneaza de ras citind acest articol, Homo Deprimatus Lenevisimus va ramane in bula lui, orb ca o cartita.

Idiocracy sau cum vad eu oamenii de la Cotroceni

Video

M-am tot lasat de scris in ultima perioada pentru ca viata mea s-a rezumat la eat-work-sleep, iar mai apoi la eat-work-protest-sleep, iar acum sunt intr-un impas major al vietii in care ma tot gandesc cum sa scap d-aici.

Toate tarile sunt cu ochii pe Romania, iar toti romanii sunt cu ochii pe proteste. Eu una nu m-am ingramadit sa scriu despre acest subiect pentru ca nu-s expert in drept si-n politica, desi in ultimele zile am citit constitutia, ordonantele, codul penal si-am inteles unde mi-e pozitia. Am inteles de ce ar trebui sa protestez si pentru ce anume. Ce-i drept, nu am TV. De cand m-am mutat in Bucuresti am decis sa nu-mi pun cablu. Nu ma ajuta cu nimic. Daca vreau sa vad filme, ma duc la cinema. Daca vreau sa aflu ultimele stiri, le citesc pe net. De cand eram mica am considerat ca televiziunea te spala pe creier, mai ales cand majoritatea posturilor TV romanesti iti ofera doar mizerii.

M-am decis totusi sa scriu despre oripilanta manifestare de la Cotroceni. Nu am fost acolo, insa nu m-am lasat manipulata. Initial chiar am crezut ca este un protest normal, civilizat, asemeni celui de la Victoriei, insa filmarile NU MINT. Aici nu mai e vorba de manipulare si de instigare la ura. Pur si simplu filmarile nu mint. Mi-e greu sa cred ca cineva s-a dus acolo si le-a spus pensionarilor sa se comporte ca niste gorile pentru ca se filmeaza. Din nou, filmarile (fara argumente, traduceri, tot felul de giumbuslucuri) NU MINT.

Initial mi-a fost mila de acesti oameni. Am considerat ca sunt si ei acolo sa-si apere drepturile. Am crezut ca fac si ei parte din multitudinea de pensionari saraci ai acestei tari, insa saracia lor s-a dovedit a fi una mai profunda. Ei nu sunt saraci material, ei pur si simplu sunt spalati pe creier. Saracia lor este una interioara. Sunt niste forme de carne care fac umbra pamantului fara sa se intrebe ” De ce sunt eu oare aici si care e scopul meu?”.

Uite cum sta treaba. Mi-am lasat paranoia si imaginatia sa bantuie, incercat sa caut motivatie pentru acest protest si nu am cum sa nu-mi indrept ochii spre televiziuni. Ce credeau oare? Ca-si fac raiting in mijlocul zilei pentru ca oamenii normali la cap ii urmaresc? Proasta impresie. Daca RTV si Antena au cerut oamenilor sa iasa in strada la ce se asteptau? Credeau ca vor iesi in strada cine stie ce oameni de cultura, oameni cu job-uri, manageri, studenti? Se asteptau sa fie 1 milion de protestatari? Zambesc in sinea mea pentru ca ma simt mai desteapta decat evaluatorii acestor televiziuni.

S-a cerut protest si s-a facut protest. Adusi cu autocare sau nu, veniti de acasa sau pur si simplu s-au oprit si ei pe acolo crezand ca vor aparea la TV, acesti oameni n-au inteles pentru ce protesteaza. Bun. Cam atat am avut de spus SERIOS.

Pentru ca nu as vrea sa imi schimb stilul flegmatic de a scrie, as vrea totusi sa fac o analiza psihologica,vizuala si auditiva a protestelor de la Cotroceni, analiza ce nu necesita studii superioare sau experienta in domeniu. Este o analiza umana asupra evenimentelor petrecute.

SURSA 1:  https://www.youtube.com/watch?v=xLWoBC11Nj4

Barbat : “Instigatorile, HOO, omara pe ma-ta si pe tac-tu, ba, ca sunt pensionari [si tu tot pensionar o sa ajungi, bai boule.” (evident, am pus eu cratimele unde trebuie, mi-e greu sa cred ca acest speciment stie unde sa puna punct, cratima sau virgula.

Femeie : ” te omoram in bataie, da-i drumu’, da-i drumu'”

Well, asta este un inceput promitator a unul protest “pasnic”.

SURSA 2: https://www.youtube.com/watch?v=58Vai3LuJTE

Reporter : De ce ati venit doamna aici?
Femeie cu dantura franjuri: Eu am venit sa sustin guvernul Grindeanu si acest om care nu este roman ne agita sa ne batem romani cu romani, nu se poate!
Reporter: Cum nu este roman, doamna?
Femeie cu dantura de cal: Pai Iohannis e roman?
Reporter: Este cetatean roman, nascut in Romania
Femeie cu dantura din bucati sparte de gresie murdara: Este nazist, este neamt, este de origine neamt. Omul asta a venit sa ne-ne-nenoroceasca tara! Asta nu este, asta vrea sa ne distruga tara pentru ca asa este pus de catre … [??? I do not speak teeth] care sunt plecati. El este…
Reporter: Dar cine il pune?
Femeie cu dantura de rechin bolnav: El este un papusoi. Stiti ce inseamna papusoi?
Reporter : Porumb, doamna, porumb (femeia pare surprinsa, sigur nu se astepta ca papusoi sa fie regionalism pentru poromb, undeva-n spatele creierului un neuron de-al ei a vomitat masculinul pentru papusa iar acum intreaga ei existenta este cutremurata de un raspuns diferit)
Femeia fara dinti: Porumb …. [beep, beep, computing], este un om asa pus ca un … e, si? il lasa sa… se foloseste de el. Si il rugam frumos sa ne paraseasca tara. Pentru ca asta nu este un om care doreste binele tarii. Vrea sa ne distruga.
Reporter: Dar de unde aveti dumneavoastra informatiile astea? Unde va uitati?
Femeia cu dintii lipsa pauza gaura: Da, avem informatii pentru ca.. se spune la televisor (a se citi TEMBELIZOR)
Reporter : La ce post va uitati?
Femeia agramata fara dinti: Toate posturile spune la oameni d-astia care ..aaa.. sunt.. aa..care, care [??? I do not speak stupid].. oamenii astia care sunt plecati acolo. E platiti cu un milion! Sunt platiti, sunt platiti.
Reporter: Doamna, vreau sa va mai intreb un lucru, ce-i acela un binom?
Femeia cu dintii facuti din mucuri de tigara : Binomu? Sunt oamenii astia care conduc si s-au unit unii cu altii si nu ne face altceva decat ne.. nee…
Reporter: Pai cine mai exact?
Femeia certata cu dentistul: Pai este DNA-ul, SRI-ul si in frunte cu omul asta care spune jos DNA-ul. Jos mainile de pe DNA. Jos labele de pe guvern. E DNA-ul lui. Se foloseste de el. Si pentru ce? Toti sunt penali, el nu e penal. Si el e penal. Cum poate sa ma faca pe mine penal cand nu sunt judecat.
Reporter: Am inteles (Oana n-a inteles).

Bun.. nu stiu cu ce sa incep si-mi dau seama ca m-am angajat sa scriu un roman, nu o simpla postare pe blog.

Analiza vizuala:
Femeia aceasta reprezinta fix ce e rau in aceasta tara. Paltonu’ fumegand a naftalina si baticu’ albastru indica o situatie materiala precara, dar nu indeajuns de precara avand in vedere pilozitatea rosie. Femeia a dat banu’ pentru a-si infrumuseta capatana, insa n-a auzit de intretinere. Personalitatea ei este complex lipsa, la fel ca si dintii (despre care tot am mentionat). Luand in calcul incercarea ei de a iesi din anonimat prin culoarea parului si oripilandu-ne la intalnirea ochilor cu dantura, putem concluziona ca femeia isi ascunde gunoiul sub covor in loc sa-l ia cu matura.

Nu cred ca are job, iar daca ma insel probabil este vreo vanzatoare de aprozar care greseste restul de fiecare data. Cunostintele acestei persoane sunt limitate, insa ceva este in neregula. Daca ai bani de vopseluri de par de TV si cablu, pai, tanti, nu te costa nimic sa pui mana pe-o carte (abecedar sau dex). Femeia e certata cu cartea, dar si cu dentistul.

Analiza auditiva:
Daca m-as lua dupa logica ei, Klaus Iohannis, nascut si crescut in Sibiu, este neamt. Deci Sibiul e in Germania. A naibii treaba.. credeam ca n-avem granita cu Germania, am fost mintita la orele de Geografie. Daca tot a aparut in Monitorul Oficial autonomia statului secuiesc, astept cu nerabdare autonomia Sibiului ca parte a Germaniei. Ok?

Si daca tot s-a legat de nemti, inseamna ca toti nemtii sunt nazisti nu? Pai doamna, Carol I ce a fost daca s-a nascut in Sigmaringen? Nu era tot neamt? Fac pariu ca strabunii tai l-au huiduit pe Carol cand a ajuns in tara. L-au huiduit si cand a asfaltat drumurile de sub picioarele lor ca sa nu mai stea cu labele in noroi?

Si-mi spui ca omul A VENIT sa distruga tara? Vreti sa paraseasca tara? Pai de unde a venit si unde vreti sa plece? Daca pleaca acasa, pleaca la Sibiu. Dumneavoastra credeti ca Sibiul e alta planeta sau ce?

“Oamenii astia e platiti cu un milion”. Eu nu e platita. Eu dus de buna voie in piata si facut galagie la parlament pentru ca eu nu cap gol. Eu cap cu creier care are idei. Si daca am fost platita, unde-mi sunt banii? Caut banii aia de doua saptamani si cardul tot gol e.

POSIBILA analiza psihologica:

Suflet sensibil, plange la telenovele, poarta cruciulita la gat si-i multumeste lui Dumnezeu cand a scapat de bataile sotului care-a murit de ciroza. Merge la biserica regulat, dar injura si sparge seminte cu vecinele de la bloc. Ar vrea sa otraveasca pisicile si cainii din cartier, dar n-ar vrea sa cheltuie banii pe otrava pentru ca are programare la coafor. Se plange de sistem, se plange de ajutorul social, dar nu-si cauta job pentru ca multinationalele n-o cheama la interviu. Nu stie ce e ala un CV. Are cateva rude in Italia, dar s-a certat cu ele pentru ca nu i-au trimis cadou de Craciun. Persoana influentabila. Daca primeste ceva moca, te slujeste ca un caine credincios; daca nu-i dai nimic material si-i explici idealuri, se uita la tine crucis crezand ca faci vraji. Nu o preocupa aspectul fizic, dar doreste sa iasa in evidenta prin ceva. Ar vrea sa fie o persoana mai desteapta, dar nu stie cum. Crede ca TV-ul e biblia contemporana. N-a auzit de internet. Foloseste telefonul mobil doar sa verifice ceasul. Vrea sa pice DNA pentru ca ea nu este “penal”. Striga “Jos Iohannis” pentru ca el are functia de preseDINTE. Nu suporta cuvintele care contin “DINTE”.

Fara glume acum, doamna ar trebui sa-si ingrijeasca de propria persoana inainte sa se ingrijeasca de parlamentarii ei preferati.

Mi s-a umflat o vena deja. Revin mai tarziu.

 

 

Zmeura merge la doctor III

Standard

Ziua 6: Luni dimineata m-am pornit din nou spre morga aia de policlinica. De aceasta data mi-am luat insotior pentru orice eventualitate: crapat in strada, decedat la metrou, cazut pe scari si rupt gatu’ etc.

Din nou, am avut programarea numarul 15 la ora 11:00. Exact aceeasi programare pe care am avut-o si vineri. Am venit impacata cu gandul, stiind ca vor exista intarzieri, insa nu ma asteptam absolut deloc la ceea ce va urma.

In sala de asteptare erau doua persoane programate la ora 11:00 : programarea numarul 10 si programarea numarul 11. Ce surpriza morbida! Frustrata aia de asistenta, pe langa faptul ca nu are habar sa tasteze la un laptop in secolul XXI, nu stie nici sa faca o programare. Cum cacat sa programezi 3 oameni in acelasi timp la ortopedie? Controlul dureaza 20 de secunde, iar la 11:01 ai alte 3 programari? Intrebare pusa, raspuns descoperit in urmatoarele minute. Asteptand ca niste animale la eutanasie am avut surpriza sa vad alti 3 posibili pacienti care au venit. Care mai de care cu probleme existentiale: un mos cu tensiune ridicata care vroia un tensiometru (desigur ca la ortopedie ti se ia tensiunea..), un domn care si-a luat liber 30 minute de la munca si vroia sa intre urgent etc. Nu vreau sa intru in alte detalii, deoarece oamenii ce asteptau la fel ca si mine nu au nicio vina ca sunt bolnavi.

Idee de baza a acestei zile petrecute la ortopedie este ASTEPTAREA. Am reusit sa intru in cabinet dupa 2 ore! De ce va intrebati? Pentru ca absolut toti oamenii care au venit inainte si dupa mine au intrat INAINTEA mea, decizie luata voluntar de catre asistenta. Ea iesea pe hol si chema fiecare pacient  inaintru, ignorand complet fata mea schimonosita de durere si protestele mele. Programare la 11, sigur. Cu hernie de disc, dureri insuportabile si nervii la pamant, pacientului ii face bine o frumoasa asteptare de 2 ore intr-o sala in care nu te poti intinde, iar singura pozitie “jos” este pe un scaun complet incomod care nu are nimic in plus fata de un scaun electric in acest moment (poate doar partea cu electricitatea).

Doua ore de asteptari pentru nimic. 5 minute am stat in cabinet, 5 minute in care nu mi s-a zis nimic nou. Doctorita nici nu s-a obosit sa se ridice de la birou sa-mi palpeze coloana (macar sa cred ca vrea sa ma ajute). Am cerut trimitere la RMN, mi s-a zis ca nu este nevoie. Doamna doctor a refuzat complet aceasta cerere de parca ar fi platit ea RMN-ul din propriul buzunar. I-am spus ca nu ma intereseaza cat costa, doar sa imi dea o trimitere, insa raspunsul a fost tot acelasi: NU. Surprizator sau nu, nici medical nu a vrut sa imi dea. Pentru ca am avut o singura adeverinta de la munca, iar prima mea vizita a fost la doctorul de familie, adeverinta in original a ramas acolo. La ortopedie eu m-am prezentat cu o copie, insa asta nu a fost indeajuns de buna pentru doctorul de aici. Trebuia sa aduc adeverinta in ORIGINAL, ceea ce inseamna un nou drum la medicul de familie si din nou inapoi la ortopedie. Cam multe drumuri pentru cineva cu hernie, nu? Ce conteaza, nu e ca si cum doctorul ortoped ar fi avut durerile mele.

Fara trimitere si fara medical, am considerat ca nu mai am nimic de pierdut, asa ca mi-am varsat of-ul. Le-am spus doctorilor ca am de gand sa merg la o clinica privata sa-mi fac RMN-ul si restul pentru ca nu mi se pare normal ca un pacient diagnosticat cu hernie sa astepte 2 ore, sa fie pus pe drumuri si sa i se refuze o amarata de trimitere, nu mi se pare normal ca un pacient cu hernie de disc sa fie diagnosticat pe baza unui stranut, dar sa i se refuze posibilitatea de a afla ce vertebre sunt afectate. Cum as putea sa fac un tratament special daca nu stiu ce am? Am nevoie de gimnastica medicala, de masaj, de kinetoterapie, dar toate astea pot sa le fac DOAR daca stiu exact ce am? Daca am nevoie de operatie? Daca e grav? Daca am altceva, iar diagnosticul e gresit? Doctorita a dat din umeri, ignorand complet ce turuiam si mi-a zis sa ii aduc adeverinta de la munca in original, altfel ea nu da medicale pentru ca “asta incalca legea”. Oblivious. M-am simtit de parca purtam o discutie cu un cartof retardat mintal. Am tacut, am dat buna ziua si am plecat.

Nu stiu cum este posibil asa ceva. Inteleg ca sunt tanara si in putere, inteleg ca am toleranta ridicata la durere, insa comportamentul acestor “doctori” este inacceptabil. Macar de-mi ofereau un motiv VALID pentru care toate babale au intrat inaintea mea la doctor. Macar de-si cereau scuze si-mi dadeau un cacat de trimitere la RMN. Nu costa nimic daca-mi trantea o mazgalitura pe foaie c-o parafa retardata doar ca sa umblu mai departe pe la RMN-uri. Nu costa nimic. Nu costa nimic daca imi dadea medical si-mi spunea “adu-mi adeverinta aia cand ti se reface spatele” sau “poti trimite pe cineva sa o aduca”. Nu. Trebuia eu, om cu spatele rupt in doua, sa umblu pe drumuri ca sa le aduc o bucata de foaie infecta. Trebuia eu, om cu spatele rupt in trei, sa astept 2 ore pentru a primi doar refuzuri. Este trist ce se intampla. Este trist mai ales pentru ca eu sunt unul din multii angajati care platesc taxe pentru aceste servicii. Inteleg, salariile doctorilor nu sunt bune, salariile doctorilor sunt o batjocura, situatia lor este din ce in ce mai precara.. dar asta nu inseamna ca au dreptul divin sa-si tratezi pacientii ca pe niste carpe. Eu am fost civilizata, am asteptat, am strans din dinti, insa n-am primit nimic in schimb. Nici macar un cacat de consolare ca-mi va trece durerea.  Cand am precizat ca am asteptat doua ore ca sa intru in cabinet si incepe sa ma doara spatele foarte tare, stimabila doamna doctor si-a strans buzele intr-un cerculet dezaprobator si mi-a zis “nu e de la stat domnisoara, e de la mers, nu trebuia sa umblati atata pe afara”. NU ZAU!? Ma trimiti de la ortopedie la doctorul de familie, inapoi la ortopedie, inapoi la doctor cu zece programari si zece mii de minute de asteptare, cu prezenta mea obligatorie acolo, dar eu NU TREBUIE SA UMBLU? Fuck off.

Urmeaza ziua 7.