Tag Archives: funny

Homo Deprimatus Lenevisimus

Standard

Astazi m-am gandit sa scriu. Nu pentru ca as avea ceva demn de un Pulizer, ci pentru ca as vrea sa va prezint unul din specimenele umane cu care m-am confruntat de curand. Voi prezenta specia folosindu-ma de 10 puncte esentiale:

1. Nume: Lepra umana

2. Denumire stiintifica: Homo Deprimatus Lenevisimus.

3. Durata de viata: pana raman “prietenii” si parintii fara bani; poate duce o existenta la limita umanului, bazanandu-se pe ziua de maine (Perimetrul existential se limiteaza la 24 de ore).

4. Studii: Miracolele si profesorii prost pregatiti ajuta aceasta specie in dobandirea studiilor superioare. Desi sunt considerate studii superioare, acestea se intreprind contra cost la facultati private, iar preferintele acestei specii sunt studiile nefolosibile in viata cotidiana: filosofie, arta, psihologie, studii umane, litere (romana-engleza) etc (imi cer scuze in numele tuturor studentiilor cu adevarat interesati de aceste domenii; stiu sigur ca ati avut un astfel de coleg).

5. Perioada de imperechere: masculul lepra se va imperechea doar daca va gasi un partener mai prost ca el.

6. Hrana: pate, tigari imprumutate si bautura scumpa in club, cumparata la vrajeala. Homo Deprimatus Lenevisimus va manca junk food doar in ziua de salariu (daca are unul..)

7. Greutate: cat pot suporta “prietenii” si partintii, oscileaza in functie de banii imprumutati.

8. Habitatul natural: specimentul se poate gasi in nenumarate zone urbane: In mall, desi nu cumpara nimic; In parc, uitandu-se la cer si facand poze pentru instagram; Pe trotuar facand selfie-uri, In club, band pe banii altora si lafaindu-se in toate directiile; Pe plaja, facand selfie-uri; Pe bulevard, facand selfie-uri; Pe banci la marginea drumului, facand selfie-uri;

9. Prinderea si imblanzirea: femela sau masculul lepra pot fi prinsi doar daca sunt ademeniti cu un job de vis – bani multi si putina munca. Chiar si asa, dupa ce este prins si pus sa semneze contractul, posibilitatea imblanzirii este mica. Masculul lepra nu va face nimic. Cele 8 ore petrecute la munca se vor imparti in pauze de tigara, cafele, butonat telefonul si belit ochii pe facebook dupa parteneri fezabili. Femela lepra se va preface ca munceste, fiind mereu preocupata cu tutoriale pentru unghii si make up. Cumparatul de haine de firma ciordite reprezinta de asemenea un impedient in imblanzirea speciei.

10. Comportament general:
Femela imi este oarecum necunoscuta in ceea ce priveste comportamentul deoarece datele adunate sunt venite din popor.
In schimb, am avut ocazia vietii de a cunoaste un mascul lepra. Masculul lepra nu are niciun interes in ceea ce priveste viitorul indepartat. El traieste emotiv de pe o zi pe alta. Nu-l intereseaza jobul, insa atunci cand reuseste sa prinda ceva proceduri, se metamorfozeaza intr-un mini sef care are impresia ca trebuie ascultat. El isi creaza propriul habitat la birou, mancand acolo, injurand acolo, plangandu-se de “munca lui enorma”. Colegii de munca il tachineaza spunandu-i ca este “secretara”. Daca gaseste un job mai bine platit, masculul isi paraseste habitatul nou creat si pleaca fara frica spre taramuri necunoscute. Gasindu-se pe o pozitie buna, intr-o companie cu renume, masculul va gasi intotdeauna o metoda sa-si distruga imaginea in societate, riscand concedierea. In cazul unei concedieri, el va cauta ajutor insa nu-l va accepta. Mascului lepra este de o imbecilitate ireprosabila, atingand cote maxime pe orgoliometru. Gasindu-se in postura de a alege o viata umila in care munceste si o viata boema de “artist” care freaca duda, el intoteauna o va alege pe a doua.

Masculul confunda site-urile de socializare cu jurnalul lui roz de sub pat, astfel postarile lui au adesea tenta dramatica de persoana depresiva care sta cu burta in sus si asteapta sa-i cada norocul in brate. Este usor comparabil cu prostii care stau in interiorul unei cladiri in flacari, dand vina pe pompieri ca nu ajung mai repede, in loc sa iasa dracu’ de acolo.

Desi viata lui mediocra a luat o curba periculoasa spre mai rau, el va posta din cand in cand citate motivationale si imagini cu peisaje inspirationale, crezand ca viata lui devine mai cool cu fiecare click.

Desi toti cei care au avut “prilejul” de a cunoaste unul din aceste specineme se cracaneaza de ras citind acest articol, Homo Deprimatus Lenevisimus va ramane in bula lui, orb ca o cartita.

How to say “NO”.

Standard

Nu ştiu de unde să încep.. de la traumatizantele poveşti cu refuzuri sau de la trista mea experienţă personală care se extinde fix îm miezul frustrărilor evidente care mă fac să gândesc atât de pesimist. Is it karma or he is really avoiding me? I’ll answer this later in another post. Maybe.

Revenind, refuzul pare a fi o artă, o tehnică ciudată care uneori te face să râzi, alteori te face să ai scenarii demne de Happy Three Friends în care autorul refuzului ajunge cu creierii spârcâiţi pe asfalt.

Prima opţiune este să ignori, iar acest lucru se realizează prin privire de bivol tâmp, pierdut în spaţiu. Mersul, de asemenea, nu poate fi neglijat. Dacă mergi agale, interlocutorul te poate totuşi opri, dacă mergi prea repede te loveşti la picioruşe, prin urmare trebuie să ai un sprint drăguţ de gazelă. Altă metodă e feritu’, iar acest lucru implică vechime în domeniu deoarece nu e uşor să faci o buclă de traseu în timp ce galopezi spre destinaţia ta. Aici se încadrează şi metoda aia prin care te prefaci că eşti ocupat. Prefă-te că vorbeşti la telefon sau că te uiţi la ceas (vreo 6 minute ca un retardat) sau uita-te foarte interesat spre cer, sigur nimeni nu se va prinde.

A doua variantă este refuzul evident, prin negaţie. NU. Cei cu experienţa sau creativitate pot înfrumuseţa această metodă. Câteva exemple ar fi:

1. NU cu sictir d-ăla la care e nevoie de lămâie.

2. NU grăbit, cumva din zbor, care abia se aude din pricina vitezei.

3. NU din deget cu sau fără zâmbet fals de jigodie ordinară.

4. NU prin scuturarea capului cu ochii în pământ sau, pentru cei cu tupeu, cu ochi în care se citeşte un dezaprob total.

5. Nu mersi/mulţumesc/las’mă/am timp/mă interesează etc.

Alte variante sunt alea la care mereu îmi dau lacrimile. Nu mă refer la lacrimi de tristeţe, evident, ci la hohote isterice de râs pentru că mă amuză mereu imbecilitatea notorie de care un om, fiinţă superioară, poate da dovadă. Exemplele sunt nenumărate şi mi-e teamă că va trebui mereu să revin asupra lor:

1. ‘te-n morţii tăi.

2. bla bla ¤bâlâbâieli¤ .. tot ce ne înconjoară e important.

3. friptură, friptură, friptură.

4. ce salvaţi voi? a, copaci.. ¤pauză¤.. copiilor.

(va urma, pe bune)