Tag Archives: homeless

Homo Deprimatus Lenevisimus

Standard

Astazi m-am gandit sa scriu. Nu pentru ca as avea ceva demn de un Pulizer, ci pentru ca as vrea sa va prezint unul din specimenele umane cu care m-am confruntat de curand. Voi prezenta specia folosindu-ma de 10 puncte esentiale:

1. Nume: Lepra umana

2. Denumire stiintifica: Homo Deprimatus Lenevisimus.

3. Durata de viata: pana raman “prietenii” si parintii fara bani; poate duce o existenta la limita umanului, bazanandu-se pe ziua de maine (Perimetrul existential se limiteaza la 24 de ore).

4. Studii: Miracolele si profesorii prost pregatiti ajuta aceasta specie in dobandirea studiilor superioare. Desi sunt considerate studii superioare, acestea se intreprind contra cost la facultati private, iar preferintele acestei specii sunt studiile nefolosibile in viata cotidiana: filosofie, arta, psihologie, studii umane, litere (romana-engleza) etc (imi cer scuze in numele tuturor studentiilor cu adevarat interesati de aceste domenii; stiu sigur ca ati avut un astfel de coleg).

5. Perioada de imperechere: masculul lepra se va imperechea doar daca va gasi un partener mai prost ca el.

6. Hrana: pate, tigari imprumutate si bautura scumpa in club, cumparata la vrajeala. Homo Deprimatus Lenevisimus va manca junk food doar in ziua de salariu (daca are unul..)

7. Greutate: cat pot suporta “prietenii” si partintii, oscileaza in functie de banii imprumutati.

8. Habitatul natural: specimentul se poate gasi in nenumarate zone urbane: In mall, desi nu cumpara nimic; In parc, uitandu-se la cer si facand poze pentru instagram; Pe trotuar facand selfie-uri, In club, band pe banii altora si lafaindu-se in toate directiile; Pe plaja, facand selfie-uri; Pe bulevard, facand selfie-uri; Pe banci la marginea drumului, facand selfie-uri;

9. Prinderea si imblanzirea: femela sau masculul lepra pot fi prinsi doar daca sunt ademeniti cu un job de vis – bani multi si putina munca. Chiar si asa, dupa ce este prins si pus sa semneze contractul, posibilitatea imblanzirii este mica. Masculul lepra nu va face nimic. Cele 8 ore petrecute la munca se vor imparti in pauze de tigara, cafele, butonat telefonul si belit ochii pe facebook dupa parteneri fezabili. Femela lepra se va preface ca munceste, fiind mereu preocupata cu tutoriale pentru unghii si make up. Cumparatul de haine de firma ciordite reprezinta de asemenea un impedient in imblanzirea speciei.

10. Comportament general:
Femela imi este oarecum necunoscuta in ceea ce priveste comportamentul deoarece datele adunate sunt venite din popor.
In schimb, am avut ocazia vietii de a cunoaste un mascul lepra. Masculul lepra nu are niciun interes in ceea ce priveste viitorul indepartat. El traieste emotiv de pe o zi pe alta. Nu-l intereseaza jobul, insa atunci cand reuseste sa prinda ceva proceduri, se metamorfozeaza intr-un mini sef care are impresia ca trebuie ascultat. El isi creaza propriul habitat la birou, mancand acolo, injurand acolo, plangandu-se de “munca lui enorma”. Colegii de munca il tachineaza spunandu-i ca este “secretara”. Daca gaseste un job mai bine platit, masculul isi paraseste habitatul nou creat si pleaca fara frica spre taramuri necunoscute. Gasindu-se pe o pozitie buna, intr-o companie cu renume, masculul va gasi intotdeauna o metoda sa-si distruga imaginea in societate, riscand concedierea. In cazul unei concedieri, el va cauta ajutor insa nu-l va accepta. Mascului lepra este de o imbecilitate ireprosabila, atingand cote maxime pe orgoliometru. Gasindu-se in postura de a alege o viata umila in care munceste si o viata boema de “artist” care freaca duda, el intoteauna o va alege pe a doua.

Masculul confunda site-urile de socializare cu jurnalul lui roz de sub pat, astfel postarile lui au adesea tenta dramatica de persoana depresiva care sta cu burta in sus si asteapta sa-i cada norocul in brate. Este usor comparabil cu prostii care stau in interiorul unei cladiri in flacari, dand vina pe pompieri ca nu ajung mai repede, in loc sa iasa dracu’ de acolo.

Desi viata lui mediocra a luat o curba periculoasa spre mai rau, el va posta din cand in cand citate motivationale si imagini cu peisaje inspirationale, crezand ca viata lui devine mai cool cu fiecare click.

Desi toti cei care au avut “prilejul” de a cunoaste unul din aceste specineme se cracaneaza de ras citind acest articol, Homo Deprimatus Lenevisimus va ramane in bula lui, orb ca o cartita.

Homeless.

Standard

Dacă unii dintre voi nu ştiaţi, eu n-am copilărit între betoanele astea jegoase de Bucureşti, ci undeva la marginea ţării, într-un oraş numit Suceava, pe care ignoranţii îl consideră un cătun d-ăla uitat de lume, fără electricitate şi cu case din chirpici. Vai de viaţa voastră de tomberonişti care circulaţi ca şobolanii cu metroul toată ziua şi vedeţi adevărata lume din jurul vostru doar la TV, unde vă petreceţi timpul ca nişte creaturi ce-şi aşteaptă sfârşitul cu muştar pe tricou si seminţe sparte pe canapea.

Anyway, povestea mea e aidoma tuturor studenţilor din provincie care au ceva în cap şi beneficiaza de preţioasele studii ale Universităţii Bucureşti. Călătoresc mult, rucsacul a devenit un fel de cocoaşă, o dată la ceva timp îmi mut culcuşu’ şi mereu mă simt ca o pasăre călătoare. Măine iar mă mut, iar o iau din loc. Mulţi cunosc sentimentul.

Am terminat bagajele şi mă uit cu oroare câte rahaturi trebuie să car dintr-un capăt al Bucureştiului în celălalt, da’ na, fata are job, fata stă la capitală, fata vă dă peste nas once again.

Camera mea e pustie, mă simt homeless şi dacă n-aş şti mai bine, aş zice că viaţa asta de chiriaş cu sezonu’ e nasoală. Din contra, consider că voi ăştia de staţi la mămica sub aripioară, care nu ştiţi să prăjiţi un amărât de ou, care n-aţi fost în viaţa voastră pe cont propriu sunteţi doar nişte mâncători de resurse de toate felurile. V-aţi trăit studenţia cu eticheta de “băiatu’ lu’ mama” sau “fata lu’ tata” după caz. Nu fac mişto de voi, da’ consideraţi post-ul ăsta ca pe un sfat de viaţă.

Nimic nu se compară cu sentimentul ăla de “I’m homeless once again”. Nimic nu se compară cu un nou început. Punct.