Tag Archives: pastile

Cosmarul III

Standard

Simt si aud vantul. E rece ca prima zi de iarna. Miroase a iarna. Aud vantul cum suiera pe sub usa. E un sunet specific, usor de inteles, usor de ascultat. Simt vantul cum imi raceste una din tample. Ce naiba? Ce caut pe jos si cum am ajuns aici? Simt vantul cum incearca din rasputeri sa ma rapeasca din amorteala. Salvatorul meu, vantul.

Incerc dar nu pot. Incerc sa deschid ochii larg, dar pare-se ca nu m-asculta niciun muschi. Imi pare ca osul ala sfenoid nu mai are nimic atasat de el, nimic functional. Incerc, incerc, incerc. Incercarea devine laitmotivul acestei lupte pe care o port singura.

Nu-mi pot misca mainile. Sunt legate; sunt infasurate; nu sunt unde ar trebui sa fie. Pe sub usa vantul continua sa-mi dea de inteles ca locul meu nu este acolo. Reusesc intr-un final sa-mi deschid ochii, cat de cat. Vad totul in ceata, ca si cum intreaga incapere este plina de fum alb. Totul pare alb. Podeaua pe care imi racoresc tampla este alba, cu mici crapaturi de vopsea. Vopseaua e veche, dar curata. Crapaturile tradeaza varsta oricui. Peretii par a fi albi. Nu vad bine. Pare a fi un alb laptos. Inchid ochii, deschid ochii. Repet. Nu clipesc mecanic, ci ma chinui sa obtin aceasta miscare controversata. Pereti sunt ca niste nori pufosi.

Inghit in sec, simt amar. Simt gust de pastile. Gata, stiu unde sunt. E prea liniste in capul meu. Atac de panica scurt. Ma trezesc.

Zmeura merge la doctor II

Standard

ZIUA 2, care a coincis surprinzator cu Inaltarea, a fost una din cele mai neputincioase zile din viata mea. Nu am rezolvat nimic sunand pentru programare, caci cabinetul nu m-a putut “strecura”. E de la sine inteles.  Nu sunt eu religioasa cea mai extraordinara de pe pamant, dar am aflat cu stupoare ca in zilele cu astfel de sarbatori importante in care toate babele sunt prezente in tot orasul, cerand sa stea jos in metrou/RATB/sala de asteptare/ parc etc., dupa 4-5 ore de stat la biserica in picioare, nu se poate face programare nicaieri. Toate babele merg la ortopedie sa-si ia reteta pentru osteoporoza, genunchi umflat, coloana stramba etc. (multumindu-I lui Dumnezeu pentru ca le trece durerea dupa 20 pastile). Am facut programare pentru ziua urmatoare.

Ziua 3: Am reusit sa imi fac programare la ora 11. Programarea numarul 15.

Mi-am luat liber de la plantatie, rezervandu-mi toata ziua doar pentru doctori, medicamente etc. Totul suna bine-n capul meu, insa poate ati uitat ce am zis in articolul precedent: am o mica si RAUTACIOASA hernie. Durerea era surda, dar permanenta. Puteam merge singurica, puteam sa ma aplec sau sa fac orice lucru cotidian, asta pana cand nesimtita asta de hernie a hotarat ca este o zi minunata sa-mi arate cine e “sefa”. Am stranutat. Yes. Hapciu. Atat a fost. Atat mi-a trebuit. Am simtit durerea a o mie de ghiare de pisica-n zona lombara. Muschii mi-au inghetat. Durerea a inceput sa zvacneasca haotic din numeroase puncte ale coloanei. Amin. I dieded.

M-am dus la doctor in pijama (ce bine ca nu port tampenii cu hello kitty, ci pantaloni de trening si tricouri plicticoase).Mi-am pus sosetele cu un umeras. Atat de grav era. Am inceput sa plang in metrou. Am crezut ca mor pe strada. Atat de grav era. Am ajus la doctor cu lacrimi in ochi doar sa realizez ca SISTEMUL nu e facut sa salveze vieti ci sa numeroteze pacienti pe listele de asteptari. Am luat un loc in holul grotesc al clinicii si am inceput sa astept cumincioara. Urmatoarea conversatie prin mesaje a avut loc DUPA ORA 11 in timp ce asteptam:

O: E o tanti aici… asteapta la un alt cabinet.. sta ascunsa dupa colt si respira ca Darth Vader.

J: Si in cabinet nu e nimeni? sau ti-a zis sa astepti?

O: mi-a zis sa astept. E o baba inauntru si au inceput sa apara si altii..

J: ok. Dar tu urmezi dupa cine e inauntru, nu?

O: nu stiu, mi-a zis sa astept.

J: Ok love. Sper sa nu te tina mult

O: Baba aia (darth vader) vorbeste ca un mafiot Italian numit Giovanni, ca in filmul Nasul

O: Tocmai a iesit baba si a intrat alta baba pentru ca asa a zis doctorita. Evident ca la mine nu e urgent

J: spui cand mai iese ca e nevoie urgent si la tine si ca ai trimitere si programare pt ora 11

Conversatia asta m-a distras de la durere, fiind in plina criza de hernie. Dupa cum ziceam: durerea a o mie de ghiare de pisica infipte in zona lombara. Comparatia perfecta.

Pe la 12:00 m-a primit si pe mine in cabinet.

Incaperea nu era la fel de trista ca holul. Gresia era mai noua. Faianta se ridica pana-n tavan, acoperind camera cu-n alb laptos. Pe pereti erau atarnare niste mulaje ale corpului uman vechi din 1900 toamna. Unul prezenta oasele, altul prezenta muschii. Eram fascinata de rezistenta acestor mulaje din cauciuc/plastic si de culoarea lor dobandita de-a lungul timpului. Biroul doctorului era mare, plin de cablaraie infipta intr-un laptop la care statea asistenta.

Aici m-am lovit de cele doua doamne distinse care mi-au ignorat plansetele timp de o ora pentru ca ele aveau de dat retete compensate babelor. Asistenta era o fetiscana la 35-40 de ani, tunsa scurt si roscat ca un pechinez, cu unghii argintii si capacitati imposibil de descris cand vine vorba de computer skills. Sa spunem doar ca femeia tasta cu un deget uitandu-se de doua ori la tasta inainte sa o apese.

Doamna doctor, specialist ortoped, era mai in varsta, deci cu o experienta mai vasta cand vine vorba de ignorant pacienti. Daca ii scoti halatul de doctor si-o trantesti la piata intre rosii si zarzavaturi, nici nu-ti dai seama ca femeia are atat de multe studii. Capacitatile ei de a conversationa cu o fiinta umana in durere erau nule. Zambea tamp ca o broasca, zigandu-mi ca trebuia sa vin mai devreme. Cand dom’le? Programare n-am putut face ca sunteti “ocupati”, iar cand imi fac programare astept o ora. CAND sa vin mai devreme?

Iar consultatia a durat fix 5 minute ceea ce e foarte mult, avand in vedere ca jumatate din timpul asta boceam ca o profesionalista la inmormantari. Mi-a dat reteta si m-a trimis acasa. Diagnosticul mi-a fost dat pe baza stranutului de dimineata si doua – trei palpari de deget pe coloana. Am primit reteta si mi s-a spus ca trebuie sa am 3 zile de repaos total. Numai bine: vineri, sambata, duminica am repoas iar luni vin din nou la ortopedie sa vedem ce dracu’ facem mai departe. Nu mi s-a explicat nimic altceva, de ce sa mi se explice? Cuvintele costa, iar eu probabil nu am lasat destul bacsis intre cablurile de pe birou. Am plecat schiopatand dupa cele 5 minute pentru care a trebuit sa astept o ora, am aruncat cu bani la farmacie si m-am intors acasa.

Dupa aceasta “escapada” deja am ajuns cu nervii intinsi la maxim. (si aici ma refer si la nervii spinali care imi zvacneau de durere). Nu exista cuvinte sa explic dezgustatoarea experienta pe care am avut-o insa asta nu a fost sfarsitul. Am patit MAI multe.

Credits: multumesc J. pentru ca esti mereu alaturi de mine, multumesc mamei pentru suportul psihic si salteaua ortopedica, multumesc tuturor carora le pasa. Sunt inconjurata de oameni frumosi. I love you all.

Urmeaza ziua 6 (4 si 5 am stat in repaos total, am mancat ca o scroafa si am dormit cate 16 ore pe zi, deci nu e nimic interesant de povestit)