Tag Archives: sarbatori

Sugestii pentru Halloween 2014

Standard

Trec zilele, vin noptile si eu le numar pe degete. Sunt genu’ de ciudata care asteapta Halloween-ul ca un copil hiperactiv.

Pentru ca trec zilele si vremurile se schimba, m-am hotarat sa imbratisez sugestiile abordate de romani in materie de vestimentatie macabro-erotica. De asemenea, as dori sa adaug niste artificii, sfaturi si trucuri pentru o costumatie de zile mari. ATENTIE! Daca una din ideile de mai jos iti surade si vei fi de acord sa te imbraci exact cum zic eu, vei lua premiul I pentru cea mai buna costumatie indiferent de petrecere, toti barbatii se vor uita dupa tine si vor face infarct, iar toate femeile te vor barfi pana la sfarsitul acestui an! PROFITA de ocazie si nu mai sta in umbra!

Fara alte introduceri inutile, va prezint moda Halloween 2014:

1. Albinuta slaninuta. ATENTIE, costumatie pentru femeile dotate. Asorteaza chilotii galbeni din latex la o pereche de sosete in dungi negru-galben. Te gandesti sa-ti iei bluza sau fusta? Nici vorba. Alege cu grija o dantela neagra de care vei agata aripioarele. Machiajul e simplu: negru, negru, negru. Cat mai mult negru la ochisori ca sa-i scoatem in evidenta. Sugerez – Drunk makeup tutorial de la Jenna Marbles. Aceasta costumatie este pentru toate femeile puternice (la propriu). Ma refer la femeile cu piglet legs, alea cu gambe cat talia unei femei normale si sunculite obraznice ce atarna pe burta, sub burta, langa burta, pe maini, la barbie si pe langa ligamentele colaterale genunchiului. Dungile orizontale ale sosetelor vor veni armonios pe gambe si strada va pocni sub frumusetea ta.

2. Politista tupeista. Costumatie pentru femeia cu tupeu de cartier. Mai ai cumva uniforma scolara? Nu, nu ma refer la aia din liceu. Aia e prea mare. Ma refer la aia purtata in clasele V -VIII. Daca raspunsul tau este DA, inseamna ca 90% din costumatia ta este gata. Tot ce trebuie sa faci e sa iti tai fusta aia lunga si urata la 10-15 cm maxim. Scopul este sa ne aratam chilotii, doamnelor! Bun, dupa ce terminati de ciopartit fustita, treceti la camasa. Aceasta trebuie legata strengareste sub sani. NU va luati sutien, ne-am inteles? Camasa ajunge. Trecem la accesorii: Basca de politist (ha ha, am zis basca) se gaseste la orice magazin de profil iar catusele… pai.. sigur aveti vreo pereche pe acasa cu puf roz. Renuntati la arogantele astea, ca si asa n-are cine sa va .. satisfaca .. si taiati pufu’ de pe catuse. Voila, costumatia e gata. Ah, desigur.. va trebuie si ochelari tip aviator, pentru a va ascunde strabismul.

3. Vrajitoarea pocnitoarea. Costumatie pentru divele cu unghii lungi. Aceasta este una din cele mai ieftine si simple costumatii. Rochia – un maiou negru, mulat, cu vedere la sfarcuri. Palaria – un con reflectorizant pentru trafic vopsit cu spray de caroserie negru (sunt ieftine in draci la Auchan, incercati). Puteti sa va luati jambiere alb/negru, da’ riscati sa acoperiti prea mult si nu se merita. Pantofii sigur ii aveti in dotare – folositi o pereche din aia pe care rupeti cluburile de manelisti. Da, Da, ma refer la ciocatele alea inalte de 20 cm cu porecla de BP-uri (Bucuria Piticilor). Machiaj – din nou – negru negru negru. Negru la buza, negru la geana, negru la spranceana si, desigur, negru sub unghii. Nu trebuie sa va aranjati paru’. Lasati-l valvoi, ca la vrajitoare!

4. Diavolita carpulita. Va sugerez sa diversificati aici, pentru ca optiunile sunt nelimitate. Puteti opta pentru varianta maiou rosu pe post de rochie sau, preferata mea : fustita scurta care arata tuturor privitorilor pe ce parte aveti situat apendicu’ si splina + sutien cu push-up. SUB NICIO FORMA sa nu va luati bluzita!!! Sutienul ajunge, iar daca sunteti putin nesigure de bustul vostru, puteti adauga o pereche, doua de sosete. Incaltarile sunt, asemeni costumatiei precedente, copite de club. Vreau sa va vad cum improvizati. Vreau sa vad paiete, fundite, catarame aurii si tocuri pe care te urci cu liftu’! Pentru alte accesorii, vizitati din nou magazinele de profil. Daca vreti cornite si tridentu’ ala rosu, care de fapt in mitologie apartine lui Poseidon si n-are legatura cu dracu’, va rog sa cautati pe okazii sau alte site-uri, pentru ca eu n-am idei destule.

5. Ingerasa buclucasa: Bag picioru’ in ideile voastre. E Halloween, n-are nimic de a face cu ingerasi si inimioare. Vreti costumatie de ingerase? Bun, aganjati-va la un video chat cu profil.

6. Vampiroaica branzoaica. De ce branzoaica? Pai, pentru o astfel de costumatie, trebuie sa mirositi a mort. Sugerez sa nu faceti dus/baie pentru 10 zile, that should do it. De asemenea, culoarea pielii trebuie neaparat sa fie de culoarea branzei cu mucegai pentru a sugera, evident, mortaciunea din voi. Costumatia in schimb, e simpla: pelerina si compleu sutien-chiloti. Totu’ pe negru/rosu. Nimic fancy. Revenind la machiaj.. el trebuie executat cu profesionalismul celor de la Brilliance Beauty Salon Bucuresti ( va rog, vizitati pagina, nu e reclama, daca observati poza veti intelege  https://www.facebook.com/pages/Brilliance-Beauty-Salon/469943083134568 ). Mult rosu la bot trebuie, mult rosu. Asta sugereaza sangele, da. Apoi, piliti-va dintii. Barbatii abia asteapta sa fie pieptanati, if you know what I mean.

7. Scheletica mititica -ATENTIE! Costumatie pentru femeile fanatice. Mananca aer si carton timp de 5 luni. Nu te imbraca. Zambeste.

8. Stafiuta timiduta. Costumatie pentru femeile crispate, urate, constiente ca sunt urate. Se ia un cearsaf, se cauta centru, se deseneaza doua buline simetrice la distanta de 5 cm, se taie bulinele (you get the point, aveti nevoie de gauri in material pentru a vedea). Se ia costumatia si se aranjeaza pe cap. Trebuie sa va lepadati de naivitate si sa luati aceasta costumatie pe pielea goala ( nu aveti nevoie de altceva ). De ce zic asta? Pai sigur gasiti un golan beat turta care vrea sa va arate bancheta din spate a masinii lu’ taica-su.

9. Pisicuta puicuta/bunicuta. Aceasta vine in doua variante: una pentru pustoaicele de liceu cu guma-n par care nu au imaginatie (PUICUTA) si vor sa fie pisicute si cealalta pentru cat-ladies, femeile la 40 de ani, disperate sa-si gaseasca jumatatea prin baruri pline de tineri (BUNICUTA). Prima versiune: pune-ti urechi si deseneaza-ti mustati. A doua versiune: pune-ti urechi si deseneaza-ti mustati. Nimanui nu-i va pasa ce carpe pui pe tine, daca stii cum sa zambesti ca o autista.

Cam atat pentru azi. Daca am scapat idei, inseamna ca nu mi-au acaparat atentia. Pentru cei/cele care vor sa vada costumatii de asistenta medicala, leopard, pirat, printesa, Minnie Mouse si alte bazaconii de genul asta, fuck off. E Halloween, nu orice cacat de bal mascat destinat sa va satisfaca fanteziile sexuale.

See you on the 31st.

 

Maria, Maria

Standard

Hai s-o clarificam ca-n lecturile plicticoase de pe bancile scolii: Crestinii ortodocsi si catolici sarbatoresc pe data de 15 August Adormirea Maicii Domnului. Nu? Citesc pe google urmatoarele : este cea mai importanta sarbatoare inchinata “celei mai cinstite decat heruvimii si mai marite decat serafimii”. Inainte de acest praznic, crestinii se pregatesc prin POST si RUGACIUNE, timp de doua saptamani. Inainte de toata furtuna, vreau sa precizez ca acest articol nu are menirea de a injura sau jigni cele sfinte, nu fac blasfemie, nu azi, da’ ar fi cazu’ sa va trezeasca cineva la realitate. Pana aici, capisci? Luam pe cuvinte… ca la gradinita:

POST si RUGACIUNE, cu majuscule, cu bold, rosu si cu luminite daca se poate. Astea-s pentru crestini, pentru cei care cred, pentru cei care gasesc ceva in religie, ceva ce poate eu nu observ, pentru cei care nu cauta desfranare si desfatare in aceasta zi. Adormirea, repet, ADORMIREA, despre asta vorbim noi aici. In niciunul din cazurile plauzibile, “adormirea” nu inseamna urmatoarele: somn de voie, vie placute, schlafen, pui de somn, atipire, lenevier, a dormi, a se odihni, a-si face somnul de frumusete.

Bun. Ajunsi la nivelul asta, ne putem da seama cu usurinta ca substantivul “adormire” este o frumoasa inlocuire pentru “moarte”. Spun – frumoasa inlocuire – pentru ca e o forma eleganta de a spune ca cineva a murit. Prea macabra ar fi societatea in care traim, daca ar exista sarbatori precum “moartea lu’ ..”. E o forma respectoasa si ingaduitoare, care nu reflecta negativitate si nu sperie prostimea.Ca sa rezumam discursul plicticos, “adormirea Maicii Domnului” este de fapt sarbatoarea incetarii din viata a acesteia. Am vrut neaparat sa explic asta, pentru ca se pare ca multi nu stiu acest “amanunt”, da’ an de an isi aduc aminte ca pe 15 august tre’ sa bea, sa petreaca, sa fie liberi, sa nu munceasca etc.

Acum sa trec la ideea mea fundamentala, scuzandu-ma anticipat pentru nesimtire si sinceritate:

O data ce tu, om de rand, stii de aceasta sarbatoare, astepti ziua asta libera legala pentru ca esti un roman lenes si imputit, inseamna ca esti indeajuns de credincios sa stii ce “eveniment” este – exact ce am scris eu mai sus. Prin urmare, cum si cine a venit cu ideea asta idioata de a serba numele cuiva in aceeasi zi in care un sfant/o sfanta cu acelasi nume a murit? Fuck it, nu e normal. Mi-e lehamite de bomboanele voastre expirate pe care le oferiti la aceasta onomastica. Nu sunt introvertita sau ceva, da’ chiar nu mai vreau sa aud nimic de genul “mnea, e ziua mea, mnea, ma cheama Maria, mnea, ziua de nume”. Fuck it again. Ce anume nu ati inteles din sarbatoarea asta? Ce s-a pierdut pe drum si n-a incaput in capusorul ala al vostru mic si neajutorat? V-ati pierdut in instructiuni cumva? Aveti nevoie de harta? E vorba de moarte, incetarea vietii, nu e motiv de bucurie si sarbatorit, mancat ciocolata si baut sampanie. Din contra, e motiv de plans, jelit, tacut si postit. Asta daca sunteti asa credinciosi pe cat vreti sa pareti.

Bine ca azi, 8 Septembrie, nici ultimul om n-a zis o vorba de Sfanta Maria, cand… ghici ce.. e NASTEREA Mariei, nu MOARTEA, un adevarat motiv de sarbatoare. Daca tot ati inceput cu stangul in sarbatoritul asta, eu zic sa faceti bairam cand moare cineva si sa bociti ca niste muieri cand e ziua cuiva. Ca sa fie tot tacamul.

Imi pare rau ca nu v-am zis condoleante in loc de la multi ani. Poate la anu’.

 

New Year Resolution (NOT)

Standard

Asta e aşa ca o primă postare din ce ne aduce anul doomiitreişpe. Mi-am propus să fiu mai bună, mai înţelegătoare cu capetele de nucă din jurul meu, dar n-am nicio şansă de reabilitare. Prin urmare, am făcut o antirezoluţie. Am făcut un pas înapoi, v-am privit şi mi-am dat seama că toate miştourile mele n-ajung, mai trebuie lucrat la ele încă un an. Şi cum facebook-ul este prietenul meu bun, fără de care sarcasmul meu ar muri de singurătate, m-am hotărât să-mi concentrez forţele malefice încă o data spre acest focar în care mişună crema cremei, prostia omenească şi toată speţa aia de rataţi care încearcă să-şi depăşească condiţia prin intermediul unor poze amărâte. Cam aşa am început să gândescîn 2013:

¤ Voi continua să fac mişto de piţipoancele alea penibile care şi-au făcut poze pe tocuri la casa bătrânească a bunicii în zăpadă, de răpănoasele care au pus piciorul în capitală, dar au uitat să înveţe bunele maniere şi nu în ultimul rând, de prostovanele alea care-şi pun pe facebook poze semidezbrăcate, în lenjerie, cu curu’ arcuit spre sobă, tolănite pe canapelele ţigăneşti sau pe răpirea din serai, poze modificate în paint cu mesaje lacrimogene “la multi ani”.

¤ Voi continua să batjocoresc ratatele forever alone care şi-au pus “commited” cu 5 ore înainte de miezul nopţii. Aici voi încadra şi indivizii care vor neapărat să arate lumii (sau mie) că mai sunt şi alte pizde pe terra. De parcă n-ar fi atât de evident. Apelativele folosite sunt: femeia, gagica, nevastă-mea, noua fată, brelocul cu ţâţe, păpuşa pentru revelion etc. Asta aşa de la mine, credeţi-mă că nu-mi pasă absolut de loc viaţa voastră personală. O am pe a mea şi-mi ocupă tot timpul. Din partea mea aţi putea să vă lingeţi cu sticla de alcool medicinal sau să vă desenaţi două buze roşii pe mâna dreaptă ca să aveţi pe cine săruta la miezul nopţii, oricum dreapta e singura voastră prietenă. Şi nu, nu e vorba de răutatea mea, ci de caracterul vostru de câcat. Dacă “nevasta” are măcar un graunte de neuron undeva în pivniţa aia de creier, sigur va ajunge la aceeaşi concluzie ca şi mine. Veţi rămâne singuri şi neconsolaţi, singuri şi cu o singură acţiune de făcut: autosatisfacţie cu dreapta şi propriile voastre lacrimi pe post de lubrifiant.

¤ Voi râde în sinea mea de marea de oiţe care vor să demonstreze tuturor necunscuţilor câte poze fermecătoare au făcut ei la răsărit în ziua de 1 ianuarie, la dracu în praznic, la o cabană în vârf de munte. Ghici ce, nu ne pasă. Cel puţin pe mine nu mă încălzeşte cu nimic faptul că am facebook-ul împânzit cu 300 de poze focalizate prost, strâmbe, poze de grup d-alea clasice din care lipseşte maimuţa sau tanti educatoare sau poze de tip “uite fraiere ce grătar am avut io şi ce beuturi scumpe mi-am permis”. Amândoi ştim că prima săptămână o vei petrece pe regim de pate şi pâine luată cu împrumut, pentru că toată agoniseala ta de un an s-a dus pe distracţia de crăciun şi revelion.

¤ Voi rămâne complet împotriva revelionului în localuri, ca pe vremea comuniştilor. Nu-nţeleg de ce aş da 3 milioane ca să fac revelionul înconjurată de snobi necunoscuţi, când de 3 milioane pot să mă îmbăt 3 zile la rând la mine acasă, în siguranţă. Şi nu mai zic nimic de revelioanele alea în care mai vezi câte o paraşută, îmbrăcată de gală, coafură făcută la salon frumos, cu sărmăluţe în cap şi trandafiraşi din plastic, unghii noi, instalate în ziua cu pricina, machiaj profesional şi atitudine de parcă revelionul e singura zi din viaţa ei umilă când o lasă părinţii să iasă din grotă. Şi evident, voi scrie o întreagă poveste despre revelionul făcut în localul preferat care la origine e o crâşmă infectă sau bombe precum kultur, dar nu azi. Aveţi răbdare..

Ca o ultimă vorbă înţeleaptă: Voi rămâne loială revelionului făcut în rochie, fără lenjerie, sticla de uischi într- mână, ţigara în altă, muzică bună, ceva special, necontând împrejurimile, ci anturajul. Plus, aşa de la mine, m-am hotărât ca anul ăsta să mă las de fumat. Nu de alta, dar vreau să trec pe heroină.

Sfaturi de psihiatru

Standard

În pragul Craciunului şi în general al tuturor sărbătorilor de câcat despre care tot am scris ştim cu toţii că ne punem masca de om fericit, înghiţim tot şi ne prefacem că suntem familii ca-n filme. Dar tu, tu n-ar trebui să faci asta, te cunosc prea bine, te cunosc aproape cum mă cunosc pe mine.

Tu n-ai ce căuta acolo, nu te simţi ca acasă, nu simţi nimic din fermecătoarele izuri, nu simţi decât milă pentru propria persoană, frică pentru viitorul tău şi o angoasă deplorabilă care te face să vrei o plecare mai rapidă.

Acasă e unde te simţi în siguranţă. Spune-mi, cum te simţi? Ştiu că terenul ăla minat de sub tine e doar în imaginaţia ta, dar totuşi, ar trebui să-ţi pui întrebarea “de ce e acolo în orice formă?”. Ştiu că n-am vorbit de prea mult timp, dar mi-am adus aminte de tine în fiecare seară.

Ce fel de om crezi că vei ajunge cu trecutul tău, cu traumele tale? Ce fel de om ai vrea să fi dar îţi oprimi orice dorinţă involuntar din cauza nevoii de autodistrugere? Am auzit de multe ori chestia asta “Eu voi fi un tată/o mamă mai bun/ă decât a fost el/ea”. Cu ce folos ai zice asta, când tu nici măcar nu ştii ce e aia?

Ştiu, i-ai iertat pe amandoi. Cu greu dar i-ai iertat, nu? Acum ce mai rămâne? Nimic? Te înşeli. Ei rămân în tine, te transformă fără să vrei, te obligă din inconştientul tău să ajungi acolo unde au fost şi ei. Eşti un om blestemat pe viaţă. Eşti blestemat tocmai prin faptul că realizezi ce se întâmplă. Vezi fiecare mişcare şi o analizezi, fiecare gest, fiecare vorbă. O iei, o rumegi şi scoţi o teorie asemănătoare cu ce scriu eu aici.

Dar cu ce folos, mă rog? Te ajută în vreun fel? Eu aş spune că deloc. Eu aş spune că eşti un caz pierdut, blestemat pe viaţă. Ai sperat mereu la momente ca-n filme, dar ai primit zero. Ai primit exact ce ţi s-a dat în ziua în care te.ai născut. Şi probabil n-ai fi fost blestemat dacă locaţia naşterii tale ar fi fost alta.

E ereditar. Ce să zic. Ai în sânge setea pentru o familie mai bună, setea pentru o mână de oameni cu care să te mândreşti mereu. Ai în sânge ideea de a fi mai bun, despre care tot vorbeam. Însă totul e inutil. E ereditară într-un mod foarte ciudat. O ai în sânge şi în acelaşi timp ai fost educat în această manieră. Sau mai bine zis needucat. N-ai ştiut ce e sentimentul ăla de familie. L-ai văzut la alţii şi te-a speriat. Fiecare altă familie ţi-a sădit în suflet o altă traumă, o altă piesă de puzzle despre tine şi necesităţile tale.

Acum fugi, zâmbeşte tâmp în continuare. Trăieşte doar din dragoste necondiţionată şi atât. Vezi dacă-ţi ajunge. Şi dacă asta nu e tot ce vrei, schimbă-te. Nu ajunge să schimbi peisajul, trebuie să te schimbi din interior. Asta va fi probabil cel mai greu lucru din viaţa ta.

De ce nu muriţi?

Standard

Acum, în pragul sărbătorilor m-am hotărât să scriu despre ceva destul de dureros pentru unii oameni ai vieţii mele. E Paştele, mă iertaţi voi, dar trebuia să mă întorc.

Iar am avut parte de un drum d-ăla de 7 ore până-n orăşelul ăsta provincial unde singura chestie ce se manifestă e ploaia. Iar au fost cele 7 ore în care pot spune că-mi răscolesc singură gândurile. Am o sacoşă de rafie plină cu subiecte, doar că nu mai pot scrie.. Am trecut de perioada aia revoluţionară. Acum sunt pasivă. Stau comfortabil în colţişorul meu şi comentez doar pentru mine, uşor, uşor îndepărtându-mă de stilul meu clasic de a scrie. Aş putea face iar review pe filme gen Hysteria, aş putea să apostrofez ţărăncile care nu au buton de volum, aş putea să mă întristez scriind în jurul replicii “orice blogger se crede filosof”, aş putea să scriu despre firmele alea fantastice gen Marfin Bank, despre vreme, despre oua roşii, despre obiecte, oameni, mâncare şi lista continuă.

NU! Voi scrie despre călcatul în picioare şi lipsa de responsabilitate pe care ne-o luăm toţi de fiecare dată când cunoaştem o persoană fantastică. Întotdeauna m-am lăudat cu faptul că trec uşor peste, că sunt de gheaţă, că pot prin nepăsare să-mi creez o durere în pelvis. Ei, bine, nu-i chiar aşa. Am şi dovada ce-mi justifică postul şi anume un ceafă lată care plângea în tren după gagicuţa lui. Şi gorilele plâng câteodată, eu de ce n-aş face-o?

Sentimentul e nemuritor pe tot parcusul vieţii. Da, e un pleonasm şi probabil spun lucruri foarte evidente acum, dar aparent mulţi nu ştiu acest lucru. D-aia scriu acum. Pentru că se găseşte câte un ins care-ţi dă viaţa peste cap şi, făcând un ocol prin demnitatea ta, ajunge la concluzia aia stupidă “n-am putut trece peste”. Ei, câcat. NIMENI nu trece peste, TOŢI avem răni, da’ reuşim cu brio să le ascundem. NICIODATĂ nu moare sentimentul, ci se schimbă. Timpul şi oamenii din jur sunt cei care reuşesc asta. Poţi să te plângi cât vrei, da’ la sfârşitul zilei, tot eu sunt aia care te face să uiţi. Tot eu sunt aia care-ţi ţine companie şi tot eu sunt aia care-ţi arată că rănile pot fi suportate cu zâmbetul pe buze.

Ca să uiti cu adevărat, aş putea să te ajut. Îţi fac o lobotomie cu linguriţa, dar să ştii un lucru.. trei ca tine nu fac cât unul pe care-l vreau eu. Totuşi, mă conformez situatiei. Schimbă-te-n paştele mă-tii. Omoară-ţi sentimentul.

Iarna pe uliţă

Standard

Ajung la concluzia că veşnicile drumuri cu autocar sau tren, alea frumuşele de care tot pomenesc aici, 7 ore de bale-n colţul gurii şi numărat copaci de pe marginea drumului, îmi sunt folositoare. De ce oare? Poate pentru că-n alea 7 ore de privit direct spre soare şi de schimbat flegmatic muzica din căşti fără să gândesc ce ascult mă fac să gândesc prea mult la diferite subiecte idioate şi inutile, adică perfecte pentru acest blog.

Azi mi-am adus aminte de “iarna pe uliţă” şi mă bufnea râsul gândindu-mă cum s-ar bălăci copilaşii în noroi si japiţa aia de gheaţă de 2 milimetri ce s-a “depus” astă iarnă prin oraşele României. Evident, voi exclude zona montană pentru că n-am avut bani şi moşu nu mi-a făcut cadou un sejur de vis la Poiana Braşov si alte bălării de genul. M-am limitat strict la oraşele alea pe care le-am văzut azi, în ordine descrescătoare, ca pe hartă: Suceava, Fălticeni, Roman, Bacău, Foşcani, Râmnicu Sărac, Buzău, Bucureşti (chestiile dintre, cu mocirla şi case ţărăneşti le veţi descoperi singuri).

Revenind, voi face o scurtă listă a chestiilor ce seamănă cu iarna fără zăpadă, evident, în viziunea mea.. fără comentarii idioate şi paranteze inutile, pentru că mi-e lene.

Iarna fără zăpadă este ca: pizza fără măsline,  shaorma fără lipie, piţipoanca fără bot gros şi roz, alcoolul fără mahmureala de a doua zi, Rudolf fără nas roşu, maneaua fără cocalari cu ceafă triplă, sarcasmul fără fraierii supăraţi din jur, telenovela fără lacrimi de crocodil din partea tuturor personajelor, ştirile de la orele 17:00 fără crime şi violuri, marea fără nisip, râgâitura fără zâmbetul parşiv de după şi “scuzele” false, Bucureşti fără maşini, sarmale fără smântână, quesadilla fără sos guacamole, eu fără laptop, oamenii fără defecte de care să fac mişto, drogurile legale fără “victime” de 13-14 ani, şoferi fără claxon, muzica fără boxe sau căşti sau sistem la maxim, România fără Dracula etc.

În zadar am aşteptat să văd un fulg de nea iarna asta. Inutil am sperat că retragerea spre zonele nordice mă va face fericită. Zăpada e scumpă pe criză (final cu glumiţă imbecilă pentru toţi ăia fraieraşi care apreciază asemenea rahaturi).

Sarbatorim si iar sarbatorim

Standard

Eu n-am inteles totusi o chestie, un tabu de-al nostru, al romanilor si nu numai. Care este de fapt intelesul sarbatorilor?( si prin sarbatori ma refer la Craciun/Paste ). Mi se pare absurd si ilogic ce se intampla. Suntem total obligati sa simtim sarbatorile prin familie, rutina, reclame, filme, cacaturi, cumparaturi, ghirlande, mosi craciuni din ipsos si cu privire de imbecili etc. Care este rostul tuturor acestor pamfletari de Craciun? De la ce sa pornit? Nu cumva trebuia sa fie o sarbatoare religioasa? Arata-ti-mi si mie unde scrie in Biblie ca in noaptea de 24 decembrie vine un umflat cu barba, imbracat in rosu, se strecoara pe horn cu abilitatile unui pedofil si pune daruri sub pom.

Pomul, alt cacat, care nu are nici o relevanta in religia crestina. Bradul, pinul, molidul, impodobit kitcheste n-a aparut la noi, in cadrul religiei noastre “atat de importante”, ci la popoarele germanice CARE NU AVEAU NICI O TREABA CU NASTEREA LUI IISUS, deoarece inca nu cunoscusera catolicismul! Si cu asta am spus tot.

Sa trecem la domnul si cinstitul Mos Craciun, care evident e un fake mai mare decat Lady Gaga. M-am documentat si am aflat cu stupoare ca Mos Craciun e doar varianta mai noua si imbunatatita a Sfantului Nicolae. El e un fel de upgrade pentru promovarea pedofilitatii prin tinerea copiilor in poala pentru a-si spune dorintele mosului. Dar cum ramane cu primul Mos? Ala de ne adulmeca papucii in fiecare an? Ala nu tot Sfantul Nicolae e?

Un alt eveniment deranjant pentru mine si nu numai este obiceiul culinar ca sa zic asa. De unde moda asta sa stai in familie de craciun si sa te indopi ca porcul pana ajungi in spital (asta chiar se intampla!). Sau poate unii prefera mai mult partea cu imbuteliat alcoolul in vene de craciun ca si cum ar fi apa plata cu lamaie.. in orice fel posibil, oamenii considera Craciunul un prilej de a manca si de a bea. Atat, nimic mai mult. Da-o dracu de credinta, mancarea are prioritate… si spun asta pentru ca orice mare sarbatoare sau obicei “religios” se lasa cu MANCAT DIN PLIN. Cateva exemple elocvente sunt, in afara de Craciun: Anu` nou a.k.a. Sf. Vasile, Invierea, Inaltarea, Nunta, Pomeniri de tot felu` etc. Omul e facut ca sa manance si cam atat. Socializarea, pe locul doi la astfel de evenimente se desfasoara cu torpilari de firmituri si resturi printre dinti spre vecinu` de la masa, mai precis mancat cu pofta si cu vorba de voie buna, chiar daca sarbatorim moartea cuiva drag sau .. what the heck.. hai sa bem si sa dansam pe mese sarbatorind rastignirea lui Iisus.

Revenind la Craciun, eu declar cu sinceritate ca, pe data de 25 decembrie, am sa-l sarbatoresc pe Mithra, fiul lui Ahura Mazda, zeul soarelui suprem.. care este evident, mult mai veridic si mai vechi decat inventiile ipocrite ale crestinismului modern.